Varsator

Hm, varsator, fixul din mobilul triunghi de aer, atat de fix in continua sa miscare, incat e evsnic neinteles...:)

Eu am crezut ca folosesti cuvantul zodie in mod serios... nu ca pe acel sablon caracterial care se foloseste azi in loc de cunoastere.
Revenind la poezie, mi-a placut. Putin cam prea didactica, prea explicita.
Nu stiu daca plaja e prea buna ca decor. Ea vine la pachet cu soarele si cu turistii incaltati in sandale care cam calca scoicile... Eu cred ca profunzimea marii e cel mai bun decor pentru o scoica sparta... Acolo unde nu exista furtuna... doar echilibru.

Dar chiar asa e, acel inteles al zodiei il urmaresc si eu. Atata doar ca in titlu m-am hotarat sa si glumesc un pic.
Mi s-a parut extrem de interesanta ideea ta, cea a profunzimii marii in chip de decor pentru scoica mea sparta. Dar eu nu o pot vedea asa. La urma urmei vorbim de destin, iar oare cel al ei nu e tocmai acela de a fi impinsa inspre plaja si apoi lepadata pe aceasta?
Chiar asa, sub pasii grei si fara de motiv ai unor celorlalti intamplatori.

M-am nascut in zodia
celor care au vise:
sunt dintre cei care
nu adorm.
Teoretic,
prin gandul meu s-ar putea naste
intreg universul,
caci sunt la fel ca o poarta
fara lacat.
Nu mai am garduri
de care sa-mi prind mainile,
sunt nedorita in zodie de ispita,
imi astept casa,
e cel mai bun decor.

_____
multumesc