ORB 2

Am ramas dator "secundei" cu un raspuns. Ii multumesc pentru vorbele frumoase pe care le-a avut despre poezia mea, desi, vai, nu ma recunosc intr-o "tragedie a umanitatii". Din punctul acesta de vedere, ma tem ca scrisul meu este mult mai egoist.
Cat despre acel mult incriminat vers ("Am cazut jos"), adverbul cu pricina nu vrea sa arate directia, ci spatiul. E renuntarea la o dimensiune, e si o rasturnare a unor simturi.
Mi-am imaginat poezia citita cu voce tare: o scurta pauza, apoi "jos, intins, linistit", fiecare cuvant rostit incet, separat, poate un pic grav.
PS: Lapislazuli este numele unei pietre, de culoare albastru inchis.
Dar recunosc ca l-am preluat din una din cartile lui Boris Vian. Dupa cum ai ghicit, fiecare lucru isi are povestea lui. Dar nu cred ca are rost sa o mai scriu si pe ea aici. Pe curand!

criptica rau de tot nu asa!
o urma uleioasa aici, in palma. incercand sa prinzi tacerea sa o gusti ti-a alunecat fiind uleioasa?!! sau...