Maria Marinela Circiumaru

Mi-am băgat iubirea slugă la un boier rău. Am băgat-o gratis, cu zâmbetul pe buze, așa cum se fac uneori marile prostii ale vieții. Iubirea mea nu știe să facă prea multe, nu strânge, nu

Eu nu sunt un om oarecare port în mine o mină o mină uriașă în care gânduri micuțe sapă și iar sapă. Din peretele de carne se poate desprinde oricând poarta către o altă lume. Eu nu sunt

Eu pe virusul asta l-am mai luat cândva, n-ai fost primul. Am zăcut de mai multe ori cu inima în ghips, cu mintea izolată de restul corpului, ca să nu mă-ncurce la visat. Mă dureau

Mama nu m-a născut, m-a scuipat. Am venit pe lume în bătaie de joc. Uit des să respir, am o inimă în partea dreaptă și una în partea stângă, amândouă fără baterie. Le încarc

Odată o piatră mi-a spus că avea un om pe inimă. Era un om trist, deci greu de iubit de gâdilat în talpă de adus înapoi pe pământ. Acel om i-a spus acelei pietre că se așează puțin să bea din

Uneori între om și om e o depărtare mai mare de un cer. Alteori la capătul lumii e doar un alt capăt de drum sau de pod sau de inimă. Tot ce contează, mi-ai mai spus, e să nu primești în

Chiar dacă nu recunoaște asta niciodată, moș Gheorghe a avut pe de-a-ntregul o viață grea. Sărmana mamă-sa l-a născut aci pe lavița din odaie, iarna, într-o noapte cumplit de geroasă și de săracă,

știi bine că toamna o să vină până la urmă și dacă nu credem noi în ea mai avem timp ascultă-mă bine am putea să ne vindem rolele hamsterii borcanele de compot să fugim în țara-lui-nu-știe-tot

îmi odihneam mintea pe un nasture. știu, nu sunt nasturii cele mai bune locuri pentru odihnit minți, dar nu prea aveam de ales în dimineața aceea. mă trezisem buimăcită ca și cum aș fi dormit

să ne imaginăm cu toții un om care pleacă. să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept, o palmă stângă întinsă goală, un pantof cărunt fără talpă. lumea i-a vindecat întotdeauna greu pe cei

Þinea rezemat de șoldul drept un coș de nuiele gol. Îl ținea atât de strâns și atât de mândră încât oricine ar fi fost ispitit să creadă că în el Sânziana căra în acea dimineață de iunie însuși

poate că felul meu ciudat de a fugi de tine nu a fost decât o încercare eșuată de a domestici dragostea dintre noi. am citit că robinson crusoe a săpat mai întâi o groapă a lăsat apoi capra să

există o lege naturală a firii care spune că în iubire nimic nu se pierde nimic nu moare totul se transformă. astfel, în ciuda tuturor aparențelor posibile plecarea sânzianei din această

E atât de ușor să ai doar trei ani și patru luni atunci când toată lumea te iubește. ești înalt așa- cam până la jumătatea picioarelor de oameni mari și știutor atât- cam cât să le studiezi