Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nici un lanț trofic

1 min lectură·
Mediu
Uneori între om și om
e o depărtare mai mare de un cer.
Alteori la capătul lumii e doar un alt capăt
de drum
sau de pod
sau de inimă.
Tot ce contează, mi-ai mai spus,
e să nu primești în tine
lucruri care s-ar putea sfâșia unul pe celălalt.
În lumea asta păgână oaia mănâncă iarba și lupul mănâncă oaia
și toate sunt bune.
Dar într-un suflet de om să nu se întâmple așa.
Toate care intră să intre vii și nevătămate,
unele să rămână, altele să plece,
dar fără să plătească pentru asta cu viața lor.
Să existe cetăți de scăpare pentru ucigașii fără voie,
dar toate să fie goale.
Tot ce contează, mi-ai mai spus,
e ca cerul tău să nu fie niciodată
la capătul lumii.
032.566
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Maria Marinela Circiumaru. “Nici un lanț trofic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-marinela-circiumaru/poezie/14001289/nici-un-lant-trofic

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-mihai-0037896AMAlina Mihai
Am găsit o idee foarte faină aici (despre a poseda fără a supune) care se conturează frumos în strofa din mijloc.
0
Mulțumesc, Alina pentru semn. Se pot spune multe despre tema asta, în fel și chip. Mă bucur că ți-a plăcut poema asta mică
0
CACretu Adriana
Primul gand care se infiripa dupa o prima lecturare a poeziei tale este sentimentul de nedreptate care pare sa guverneze nu doar lumea sensibila ci se rasfrange pana si in adancurile fiintei noastre, pana in sufletele noastre asa cum insasi versurile tale spun...dar oare cat de multe stim de fapt, oare ce se intampla cu oaia dupa ce este mancata de lup, ar fi iarba mai fericita sa nu fie mancata...cu toata stiinta noastra nu stim, poate ca la sfarsitul lumii e un alt inceput de drum, poate un alt cer, poate nu e sfarsit ...nu stim ce gandeste o musca zdrobita de palma unui om, dar stim de durerile propriilor suflete si stim ca dorim sa nu mai fie...iti impartasesc totusi intru totul chiar, ideea existentei unui lant trofic al propriilor ganduri, sentimente, ideei care se devoreaza unele pe altele din cand in cand, si totusi poate asta e natura lor, dar cu siguranta ar fi placut sa nu mai fie asa...
0