nu există sfârșit

exact intamplarea, dar culmea e ca mi-a placut si fara asta - am inteles mesajul. :o)
n-am dat steluta doar pentru ca nu stiu exact de ce oscilez. ii lipseste - cred - o legatura clara, care l-ar fi complementat cu mai multa forta acolo unde e atat de frumos spus \"cei patru ani și nouă luni, ștefan, casa cu mansardă, pânza cu promisiuni multe în care n-a căzut niciodată\". e doar o prima impresie, sunt inca indecisa, am vrut doar sa las semn fiindca in pofida obiectiilor, mi-a placut. si probabil ca-i si din cauza ca intamplarea cu femeia si ambulanta am citit-o precis intr-una din poeziile lui emilian, desi stiu ca nu are nicio legatura cu punctul tau de pornire.

Poate n-am fost eu suficient de explicita. Intamplarea era menita sa evidentieze mesajul: cele doua minute care au salvat viata unei femei necunoscute erau suma celor patru ani si noua luni. De aceea am spus ca in iubire nimic nu se pierde, totul se transforma. Exista un circuit al iubirii si al binelui in spatiu si timp in care suntem toti prinsi, dar pe care nu-l controlam noi. Stefan si Sanziana s-au despartit, dar in alt colt al orasului o femeie a fost salvata datorita lor. Desigur, imaginea cu ambulanta nu-i foarte originala. E des intalnita in realitate, deci si in texte. M-ar fi onorat o steluta.