ama ada anghel

am tinut o zi post de instinctul de conservare dumnezeii ei de intamplare m-au iertat toti odata m-am culcat scobita in foame si m-am trezit curata m-am intors in cearceaf de pe-o parte pe

trebuie totul trait repede inainte de alterare trebuie totul maruntit pana la oboseala sau la indivizibil trebuie totul topit, amestecat, omogenizat pana se formeaza o pasta, o crema un clei

e un firicel de sunet cu intentia exploziva la capat ca betisoarele de artificii pe care le aprinzi de craciun ca betisoarele de santal raspandite strategic prin camera ca sa toarca aerul de

sa vina, sa vina prin pumni luna plina prin dintii de lapte jivina de noapte sa iasa, sa iasa neliniste deasa sa urce prin iarba prin sange sa fiarba ascuta, ascuta o zicere

se prelingeau picaturi aurii din geamurile vecinilor infiorand trupul vederii dreptunghiulare minutele erau lucioase, iglu-uri unde intarziam invelita in straturi de iubire si

mai ales din vina gandului meu fix bine intepenit peste axa o-x de-a valma in cele doua semiplane au crescut plante carnivore si dezastre urbane in luxurianta bezmeticeala cu euforia lor

daca lucrurile din care tocmai am iesit (cu putina intarziere...) ar fi fost o fotografie, as fi dat trei randuri de \'soften\' (pentru necunoscatori, din acela care amesteca formele cu fundalul si

totul e foarte trist, femeie bruneta si draga mie totul e foarte trist, tu mai ai putin si te inchizi (in gura ingerului care n-ar fi spus niciodata ca ii e foame) totul e foarte vechi, o sa

mi-e moartea atat de blanda si moale in nufarul acestui fotoliu in valurile cu parfum de gutui in mareea calda a bratelor tale e-n spuma lunii atata loc de adormit cutremurul si

personajul evocat se departa in semicercuri de intunericul clandestin al unor sali de cinema respiratia altora ii dadea viata si volum si-l arunca, printre vorbiri, in poveste personajul evocat

trage timpul de mine afara din groapa cu tentacule lungi de fier forjat la capatul carora, in impotrivire se savarseste rosu sarutul muscat ma urca timpul in mantuire si-n spanzuratoare fire

pod peste pod peste pod excrescenta maligna imi cresc pielitele peste ochi si paturile peste un nud frigorific dintii unul de altul mi-i mangai tic-tac buzele mi-au ramas curbate peste o muscatura

zilele vechi se pliaza cu genunchii la piept se indeasa inapoi in uterul unor cutii se timbreaza cu karma si se lasa la rece in gestatia unui balcon lins pe alocuri de iarna cu spinarea zburlita

nu esti tu dumnezeul meu volatil care ma aproximeaza in tihna pe dinauntru si daca imi rotunjesc bratele ploua exact prin cilindrul acesta al asteptarii scobit ca un tunel prin setea

sa nu spui nimanui ca m-ai vazut, inainte de dimineata, desfacandu-ma in fasii printre respiratii, dragoni si zepeline in acest aer pe care noua luni l-am crescut in plamani, clandestin sa nu