cantecul patru (un capat)

merci pentru fotografiile puse pe site. ca de obcei,nefotogenic. no, ca m-am obosnuit de acuma, nu imi mai fac sange rau.
cat despre poezie ca stil,m-am deconspirat mai devreme ca nu prea il apreciez la justa lui valoare.asa ca daca o sa dau un comentariu la asta,o sa tinzi sa il ignori.
dar mi-au placut mai multe celelalte.in schimb aici \"postul de instinctul de conservare\" m-a trimis la idei... valurite de joaca timpului. viva linux!

Acesta e sfarsitul, ascuns nu foarte indemanatic sub un capat de poezie si de gand. Instinctul de conservare isi spune din nou cuvantul, destramarea universului de bumbac pare a fi completa, norisorii de vata ce inca mai plutesc sunt dusi din ce in ce mai sus de un vant al trezirii.

Joaca fiind terminata, ne luam si noi lopatutele noastre de scormonit nisipul cuvintelor si plecam, cu galetusele pline, acasa.

Pe curand!

si asa am floodat cu comentarii. multumesc de ingaduinta, gabi draga.

cristi, cine era fotogenic in cele trei poze criminale?:) cat despre poezia asta, e proasta, sunt de acord, dar cu cateva texte din astea mai trece cate o criza de viata. nici macar nevoia de cantitate mare de public.
sinon, poate ne-om mai vedea in circumstante care obliga mai putin decat eticheta de \'prima intalnire a diasporei\'.