seleniu (apa neagra)

trebuie sa o mai citesc odata. de data asta sarind cuvinte. mi se pare excelenta. m-a prins de la bun inceput, si m-a \"spart\" cu \"desfac...capetele gondolei...prin care inotam cilindric...sa inhalam...spatiile goale...apa neagra, dumnezeu in aval...mai jos de atlantida.\" Pare o poezie de sine statatoare! superb

ti-am trimis deja doua mailuri la adresa aceea. nu mi-ai raspuns daca mai ai drum in germania. poate ne vedem.

nu merg serverele de mail pe aici si in plus suntem hackuiti cu insistenta:)) imi pare rau, haide in chat 10 minute sa vorbim:))
sau scrie la amaradaminda@yahoo.com
sau mai bine hai in chat:))

imi pare rau, dar in chat nu pot intra pentru ca vorbesc de la job si astia au doar o varianta veche de netscape!!! scriu la yahoo acum!

Imagini deosebit de frumoase cuprinse într-o formă de poezie ce se pare că este la modă.

multumesc mult de trecere. forma a fost simtita (ritm, sincope), nu planificata:)

Sunt paf.

ortega, conteaza enorm pentru mine aceasta poezie.

Ama, uite ca am simtit dorinta de a citi poezia asta cu voce:s-o aud, sa-i simt mai bine tempoul.Si chiar nu mi-a venit sa ma opresc pana la .

E bine.

simtindu-ma vorbita si inecata si mantuita, pauzele cat sa incerc sa (il) respir apa neagra.
ma bucur ca ai auzit.

aceasta nu este poezia-protest-confesiune de care iti povesteam, daca la asta te gandeai (sper ca nu la asta te gandeai, de altfel o sa iti arat).

Ada te regasesc tot infrisonata, cautatoare, cu palmele deschise , sa nu te schimbi !!

eu sunt filtrul, lavinia:)

vreau un comentariu detaliat aici, gabi; e vorba de aceeasi supradoza de vag pe care o acuzi la \'apocalipsa\' si la \'fata de pe pod\'?

Nu, nu e vorba de nici o \"supradoza de vag\", si nici nu acuzam de asa ceva Apocalipsa narciselor tale galbene.

Acolo incercam doar sa explic un mecanism care nu imi este foarte familiar, dar pe care il pot banui, cel al poeziei care se naste nu din cuvinte, nici prin cuvinte, ci impotriva cuvintelor.

Impotriva cuvintelor ca atare, bineinteles. Impotriva cuvintelor care isi sunt ele insile coerente, impotriva definitiilor exacte. In favoarea unei noi lingvistici, paralele, imperfect suprapuse celei cunoscute de noi.

Departe de a fi o acuzatie, mie mi-a placut acel text.

La fel ca si acesta de fata, de altfel.

Nu, observatia pe care as fi vrut sa o fac, dar pe care mi-am retinut-o (si de care ti-am pomenit pe chat) era cu totul alta.

Mai vorbim. Pe curand!

Ama, este o poezie extraordinara! Sunt fara cuvinte...

Ama, vorbeste-mi, te rog despre poezia asta!

Anton, multumesc de stea. multumesc mult ca ai scos in evidenta poezia asta, care e eu.
Michel, nu stiu ce as putea sa spun mai mult, decat ca nu am mai reusit sa respir, la sfarsit.

O citesc, o recitesc, o scriu, ii contemplu fiecare cuvant in parte...
Este una dintre cele mai bune poezii ale tale. Poate cea mai buna. Cele mai frumoase jocuri de cuvinte de pe site!

e o poezie presimtitoare. si pe mine ma cheama casandra:)