apocalipsa narciselor galbene

poezia ta se canta, nu se citeste...poti renunta de tot la semnele de punctuatie...

asta e mai veche, e \'ars Ama\':)) dar imi doream intr-adevar o incantatie acum:)

de altfel mi-a placut foarte foarte mult !

un descantec din semi-constienta visului spre mereu jinduitii muguri pre-narcisiaci!

ionut, cam asta mai stiu sa fac acum.
desi cu cuvinte mai vechi.

uite ca imi fusese dor de o poezie de-a ta ...si poezia asta m-a multumit complet, da, se canta nu se citestem felicitari, o poezie reusita

de cand n-ai mai trecut am tot \'produs\':), as vrea sa stiu ce iti place si ce nu, sunt cam amestecate:)
pe de alta parte, scrie-mi, am cate ceva sa iti spun!

Cum o vad eu:

mecanism declansator, eliberator, de sine exprimator.

metafora construita in curgere, imagini lasate sa se prelinga printre degetele unui pumn inchis in joaca.

nu, poate nu in joaca, poate in suferinta.

sau, altfel: cuvinte urmarite in contextul lor brusc, inventand traiectorii noi, pe care gandul se indreapta catre exprimare.

sau, varianta definitiva: citesc ceea ce scriu pentru ca ceea ce scriu exprima ceva din mine caruia nu ii pot da nume, care se leaga de ceva din afara mea, care ma priveste in clipa asta prin fereastra, si de ceva din interiorul meu, ceva care s-a intamplat, ceva ce nu vreau sa pierd, ceva ce nu vreau sa uit.

dar bineinteles, glumeam: nimic nu este definitiv, cu atat mai putin limbajul. Limbajul trebuie inventat si reinventat, pentru ca in caderile de sens dintre doua contexte (cel normal, pe care il poti gasi, cu putin efort fizic si in lipsa oricarei alergii la praf, intr-o enciclopedie, spre exemplu; cel nou, cel al poeziei tale) s-ar putea sa te gasesti pe tine. Nud. Lipsit de pojghite de inselari si de lipse de curaj. Poate mai real, sau cel putin mai revelator.

Ating ceva?

iar imagini puternice pe placul meu! mersi surioaro! :)

multumesc de trecere, Anton; cum iti spuneam, e mai mult un cantec de lupta decat o poezie, tin la el fiindca asa mi-am luat numele ama.
gabi, penultimul tau paragraf m-a supus la niste frisoane matinale (si eram dupa cafea, deci presupusa lucidizata). stiind de oamenii-filtru.
emilio, omule, sa stii ca m-a inspirat ultima ta poema, dar o sa iti scriu eu mai multe despre asta:)

...de altfel,
in vis si aripile de fluture
par mai colorate...


imi place!

Toata si ultimele trei versuri...Pentru teama.

despre teama si fuga.

multumesc mult, sunt in alba acum, logata \'accidental\', si ma bucur ca treci pe aici.

Plimb cu mana mea imposibila paharul ala absurd de transparent facut asa de parca ar trebui sa ni s evada sufletele...te intorci si-mi zambesti de undeva de dupa 640x480xdoi la treizeci si doi si te vad mai atat de frumoasa...Na, ca mai vine o vara si o sa punem de-o betie cu stele...cade lampa aia veche din tavan si se ridica afisele alea: Acest camp a fost plantat de o femeie...Bunicul isi aranjeaza diplomele de inventator cu care tu te joci azi dezdoindu-le si tu te uiti pierduta intr-o litera suava...bi-ologie de crapaturi de la cutremure si de la trasul ala la sorti: o iei? o iau! si iar ma intorc si mereu vad metroul ala de-i zice S-Bahn...si automatele se zguduie de netrecerea ta cu banutii in mana...hai mai ia un corn cu cafea si zi-mi de pantecul tau adumbrind a mine...lasa usa deschisa la geana ca s-ar putea sa ma invelesc cu tine...ce pantec feminin si ce maini cu sens ai tu.

Se da ingerul ala de planta galbenul antinoaptea.