Poezie
serpentina sangelui
experiment 1
1 min lectură·
Mediu
urc
serpentina sangelui
inconjurandu-ma
numele translucide, atat de dese
acopera un schelet de liana
cresc peste tot
dau frunze rotunde
palmele mele sunt irisii mei
presez intre ele
pana la pulbere globulele albe
imi las urma spirala
si praful limfatic ca un fitil
urc
sirul neintrerupt al axelor
ocolindu-ma, incolacindu-ma
iar dupa mine
curg si ard numele mele
imbratisez
fiecare coloana pana devine clepsidra
imi infig unghiile
ca niste trepte intre atomi
cu pumnii inchisi
pulsandu-mi neobosit drumul
strangulez toate inimile
prin fanta pupilei
pana cand ele, pana cand ele
incep deodata sa bata acelasi spasm
pana cand, triumfator,
spatiul erupe din rezonanta
si celalalt sange
uitatul
marele
demult pietrificat in orbita
se cutremura si se sparge
in doua pleoape.
0224860
0

Imi place, Ama...Un traseu ca o zvacnire, o zvacnire din adanc in inalt...ca tine...