Madalin Ciortea

Pruncul adormit - peste leagăn pâlpâiri de felinar vechi.

Cobor în turbilion, văd seninul, simt răceala, gândesc pașii, mă apropi în plutire, cuget și ating neîncrezător. Uși de lift simetrice, zăpadă adâncă, cărări parale, piele de gheață sub șunca albă a

Patul părăsit - formele iubiților nestingherite.

Lumina zilei umple odaia rece - iarnă uitată.

Alice își descoperea destinul ca să își răcorească gambele Alice fugea pe sub clar de lună în stomacul unei părăsi de porțelan ea iubea izvoarele purpurii mai ales cele subterane care

Turnul bătrân își cheamă corbii prin dantele de ceață - un iluzionist dezvăluie caruselul de apă.

pe când vârful limbii ruginit de vișine stricate atingea fereastra de cauciuc a obrazului corpul măcelarului cădea translucid etaj după etaj prin camere de beton armat prin suflete

Tropot de copite peste lutul înverzit - inima pământului sună înfundat ca o tobă cu tâmple.

În fiecare zâmbet există o fisură albastră prin care vaporii viitoarelor tristeți se scurg apoi se condensează pe cerul mat al gândurilor.

Fluturele de lumină respiră liber între pagini - zbor de mătase albă.

aripa fluturelui obturează lumina rătăcită din capătul holului cu uși ferecate. peste podelele vechi se despică un ocean minunat în tropotul mașinii de scris pereții se înroșesc, se

de la jumătatea întunecată a labirintului de os femeia-felină dansează poemul mut. pașii ei sfărâmicioși înaintează prin pulberea de sunete ocol după ocol - turbilion străveziu, ca un

planta de lapte creste iederă tânără împrejurul gurii copilului rătăcit prin vârste. precum o plasă de fier vopsit din gardul grădiniței, precum o păpădie în momentul fotografic la primei

Avea 13 ani când a urcat pentru prima dată în podul bunicilor. Era un loc aproape sacru unde, de teama întunericului, nu fusese niciodată. Mirosea a praf vânturat de pe străzile uscate de arșiță și a

Taina ploilor gonește prin văzduhul rece - grifon de calcar topit în timpane.

arborescentele ore invadează tăcerea în portul mic. câteva cuvinte îngheață. doar verbele curg - imensă nepăsare de a te infecta cu timp. arborescentele ore amestecă nechezatul

străzile se întâlnesc adeseori se despart - secvențe adn. ființele curg continuu moartea clipește - rugăciune împlinită.