ama ada anghel

locuiam intr-o hruba neluminata de corzile albe cilindrice prelungi care se intindeau cu luna la un capat, cu mersul salbatic in somn smucindu-se nestapanit la celalalt dormeam prelingandu-mi

despre marile viitoare se spune in aerul pe care abia l-am inghitit ghem dupa ghem sarat, zdrobit intre dinti pana la samburele vaporos al lacrimilor de fantome despre marile viitoare se spune

stateam aplecata peste o urma de pas ma gandeam la talpa care s-ar putea aseza candva perfect stransa in contur frematand de anamneza si voluptate ma gandeam la pasul adancindu-se tulburand

ningeau peretii si eu ii lingeam chinuita de lunga vara uscata inghitisem in trecere ceasul o etajera o reproducere dupa degas din aorta intoxicata un cuc letargic se inalta rotindu-si

el a plecat sa mai caute o sticla de vin. unghiile mi-au plecat si ele discret pe spinarea efemeridelor ca niste minuscule lespezi mortuare s-a dus si fardul indumnezeitor de cearcane de

dragostea mea ca o radiografie descopera mugurii aurii ai zilelor viitoare deschizandu-se inspre inauntru, stratul fosnitor al luminii sub piele rama in care se-ntind firele subtiri si dese ale

aici stiu ca am sa cobor vina si nelegea mult jos sub suprafata neteda de albastru nedezlipita de tine, fiindca e ora la care iti exersezi mersul pe ape aici stiu ca am sa cobor vina si

n-am mai dormit de-atata timp in mine ma infasor strans in comprese reci in aripi care bat inca, ma joc de-a inima, dimineata schimb mereu cearceafurile patate de scris, dragostea pe care noi o

imi voi desface inotatoarele portocalii in acvariul umplut cu cerneala unor dimineti joase ma voi ocupa un timp cu alchimia curcubeului- linistea monocroma trecuta prin filtrul fardului meu

saream pe fereastra din forma mea de femeie filtrandu-ma prin ranjetul pisicii de cheshire in adidasi, gustul de fuga imi aprindea papilele cand seara urbana aprindea felinare saream pe

funii groase, legand atomii de lipsa lor drumurile or sa se-ntoarca prin mine ghirlande de serpi or sa muste din verticala rasucita, inclinand axis mundi o sa ma iubesc cu toti barbatii din

imi inclin capul spre umarul tau si trec si trec aceste metrouri oblice anulandu-mi fragmente din biografie intre oameni, cuvintele se alungesc isi indesesc grilajul catifelat ninge pe nevazute,

intotdeauna dau proba labirintului la ore de varf. oameni multi mici repezi trag dupa ei strazile ca pe niste fire colorate de lana ma las incercuita imbracata mumificata las trupul meu limpede

am tinut o zi post de instinctul de conservare dumnezeii ei de intamplare m-au iertat toti odata m-am culcat scobita in foame si m-am trezit curata m-am intors in cearceaf de pe-o parte pe

trage timpul de mine afara din groapa cu tentacule lungi de fier forjat la capatul carora, in impotrivire se savarseste rosu sarutul muscat ma urca timpul in mantuire si-n spanzuratoare fire

personajul evocat se departa in semicercuri de intunericul clandestin al unor sali de cinema respiratia altora ii dadea viata si volum si-l arunca, printre vorbiri, in poveste personajul evocat

sa vina, sa vina prin pumni luna plina prin dintii de lapte jivina de noapte sa iasa, sa iasa neliniste deasa sa urce prin iarba prin sange sa fiarba ascuta, ascuta o zicere

mi-e moartea atat de blanda si moale in nufarul acestui fotoliu in valurile cu parfum de gutui in mareea calda a bratelor tale e-n spuma lunii atata loc de adormit cutremurul si

daca lucrurile din care tocmai am iesit (cu putina intarziere...) ar fi fost o fotografie, as fi dat trei randuri de \'soften\' (pentru necunoscatori, din acela care amesteca formele cu fundalul si

soarele a trecut prin sangele meu o sa ne coagulam o sa ne inchegam si eu si potopul si oricine de bunavoie si nesilit de nimeni s-a mai varat in rosu la copt palmele mele or sa se ingusteze

dintr-o pata rosie care serpuia aparand disparand ca un fir de apa schelet fluid sanguin al acestui puzzle mult prea maruntit dezlegat desfasurat ratacit ceva tainic se reinchidea ermetic

s-a intunecat prea mult panza in care as fi putut sa ma las icoana fara blitz; oamenii se strang in instinctul matern bacovian infrigurati i se atarna prin blana ma renasc si ma reclasez