Poezie
respirand
1 min lectură·
Mediu
n-am mai dormit de-atata timp in mine
ma infasor strans in comprese reci
in aripi care bat inca, ma joc de-a inima,
dimineata schimb mereu cearceafurile
patate de scris, dragostea
pe care noi o facem de garda.
femei cu textura lemnoasa coboara si urca
scarile rulante din shopping center
cresc inalte in gropile vederii
pe care altfel n-am sti sa le acoperim
mult peste poeme de lancome, pielea mea
miroase de departe a treceri aglomerate.
ma deseneaza aceste nopti nedormite
in culorile unui razboi pierdut deja
privirea mea se intinde prin deschiderea
conului violet, amorteste in margini
in mine fara ochi m-asteapta plapuma alba,
neinceputa fara nici o urma de trup
dar sunt ore de trecut si ziua se intinde
prinzandu-se cu dintii de alta zi, ma
doare spatiul de noapte strans intr-o menghina
a corpurilor printre care se strecoara subtire
numai poemul dezorientat pe scarile rulante
spre sus, spre jos, in contrasens.
033.287
0
DI