S-a iscat un val intre mine si tine,
Din lacrimile tale s-a tesut.
Atenuat optic de hotarul dureros,
Verdele irisilor tai aluneca spre Apus.
Separati acum,
Riscam anotimpuri
Sangele meu nu se mai continua cu al tau
Si facea treaba asta ignorand
Distanta dintre artere.
Ne puteau arunca la colturi opuse de lume,
Fiintele noastre ramaneau
Doua bile pe acelasi
Nu ca organismele vii,
Gramada de ciorapi murdari
Creste.
Inca oleaca nesimtire
Si s-a dus dracului
Suprematia pe verticala
A icoanei din perete.
Nu-i grav
Si asa am incurcat iara
Iadul cu
S-a rupt buzunarul inimii
Si-au alunecat din el busola si compasul.
Mint,
Nici nu stiu daca au fost acolo;
Cert e ca nici o sala de fiare
Nu-ti umfla miocardul,
Ca as vrea sa-ti acoper tot
Sunt bantuit.
Tristetea se rostogoleste molcom in rotocoale
Aidoma fumului din narghileaua unui Hasan oarecare.
Sec, apatia se indreapta spre durere
Cu viteza verdelui spre rosu dintr-un ionatan
Neghiob manuitor de maceta logica
Inaintez greoi prin jungla vietii.
Mi s-a maturat si sufletul,
De ieri il simt acoperit cu par.
E acum un animal imblanit si apatic;
Zace unde apuca si din cand
Mi-e inima grea seara
Caci in ea se aduna
Cenusa zilei muribunde.
Ma bantuie tot mai des
Stafiile secundelor risipite
In iluzii fade,
Cruciade castigate
In numele Inutilului.
Privesc trist
Iti strig inima pe nume,
Frate al meu din alta tulpina.
Infectiosul extract de tine,
Maturat in spori de celuloza si cerneala
Mi s-a cuibarit in tabara fiintei
Grabnic, precum sifilisul in
Exista clar
O revarsare de frumusete,
Dinspre Ea,
Care ma hraneste.
Surasul ei
Nu-i pana la urma
Decat un fenomen optic
Patentat de lumina
Ce i-a slefuit chipul,
Metagrafie
A unei cuante
Viata, fratele meu,
Evita cu dibacie de papusar
Navoadele aruncate din mine.
De-a busilea moral
Vanez stafia obiectivitatii
Ce Dumnezei, frate al meu,
Imi lipsesc?
Taiata din mine,
Femeia
\"Pariez
Si te viseaza spre dimineata
Macar trei naufragiati.\"
Ma asculti, razi dor
Si intr-o bataie de inima
Ma tragi lacoma
Ingesuit printre calupuri de lumina
Dincolo de portile de
Tatal meu orb
A aflat ca sunt
Transa vie din el,
Organul sau nevazut.
Poate i-a spus pamantul,
Poate carnea i-o soptea
La fiecare flux de sange
Al bunicului.
Iti mangai carcasa
Singuri si vesnici,
Exersam scheme de viata
In norii in care
Ne parasira zmeii.
Uneori, de plictiseala
Momim durerea
Sa ne zvarle
In lumi nepereche
Unde stam tristi
Precum camilele,
Eu cu
Existi uneori
In locul viu
Din tara lui Morfeu
Unde gandul meu
Nu a innoptat inca.
Alteori lupii cuvanta
Ca prin paduri
Te amesteci cu
Ielele cucernice
Si sub paza grea
De demoni
Oamenii de carton,
Colegi de RH si feti
Ai Inimilor Slute
Mi-au rapus-o.
Secerata de lama ignorantei,
Lumea mea stranie
Face perfuzii cu gri:
Mangaieri gri,
Frati gri,
Vise gri,
Cai de
In vremea aceea
Bratele mele erau infipte
In terenul nesigur
Dintre sange si prietenie.
Curbate imperfect,
De fapt antice prototipuri de roata,
Se innodau la nesfarsit
In spirale de
Dinspre fruntea lui Helios,
Repede, catre copita lui Hades,
El calatoreste.
Ea, ajunsa doua molecule de timp
Prea tarziu
Isi injunghie toti zeii
Si pe aerienele lui urme
Calca nesigur
Sa-l
Suntem dusi de ceva vreme,
Tu ai murit inutil,
Eu asa am trait.
Oasele noastre vechi
Sunt cu schimbul masele de cai
Si stalactite sihastre,
Nepasatoare de soarta lui Om.
Te mai tin
Ninge mai modest,
Fara clinchete de clopote mici.
Un stol de fulgi dezorientati
Isi cauta loc pe fuselajul aerului,
Unde se ingramadesc cu fotonii
Odrasle ale felinarului din colt.
Surad cand
Sunt saltimbancul,
Autor anonim
A 12 vagoane de pisat
Reparat in apa
De maicuta natura.
Am haladuit prea mult
Afara din mine
Ca sa-l mai stiu
Pe chiriasul
Din spatele ochilor.
Am auzit
Zalmoxe, Subpamanteanul,
A despartit turcoazul in doua
Si a ticluit ambele ceruri.
Doar ca pe cel verde,
Mai bogat in astrii si vise,
L-a asezat aproape de oameni.
Zei importanti il pizmuiau pe
Mai precis
Femeia din argila se topi
Inundandu-mi ingenuu miezul.
Am inviat recunoscator
Din visul incomod
Cu cetateni nemti cantand jazz
Cand am simtit-o pe dinauntru gestand.
O cunosteam.
O
Varul lui Dumnezeu a fost primul:
A furat albul din gandurile mamelor
Si din parul druizilor;
Mai apoi suieratul pagan al iernii
Structura de rezistenta l-a facut.
Mesteri vampiri au inchis