Poezie
Sadism
1 min lectură·
Mediu
Singuri si vesnici,
Exersam scheme de viata
In norii in care
Ne parasira zmeii.
Uneori, de plictiseala
Momim durerea
Sa ne zvarle
In lumi nepereche
Unde stam tristi
Precum camilele,
Eu cu capul in pamant
Si tu cu el in luna.
043.860
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andu Tugui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 41
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Andu Tugui. “Sadism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andu-tugui/poezie/19045/sadismComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SLMi-e mi-au placut camilele triste( si restul poeziei) de ce? Pentru ca si deoarece : o camila are tot timpul o mina trista, si daca e trista cu adevarata, atunci eu n-as vrea sa ma uit la ea pentru ca s-ar putea sa ma-ntristez si eu mai rau ca ea.
0
AT
O sa fac cateva mici precizari, desi imi displace ideea. Am ramas cu impresia cvasi-inconstienta despre camile ca ar fi niste animale triste cu multi ani in urma. Si asta pentru ca in copilarie aveam un disc cu o poveste despre niste fluturi galbeni care traiau pe o campie ce ulterior a devenit desert. Ca sa supravietuiasca fluturii s-au transformat in camile. Tristetea pe care am asociat-o cu animalele in cauza provine cred tocmai din contrastul dintre cele doua tipuri de vietati, diferite ca frumusete si vitalitate. Cat priveste titlul poeziei, el este perfect justificat. Nu suntem oare olecuta sadici in zilele cand ne sculam cu fata la cerceaf si ne ciondanim voit cu persoanele iubite?
0
destul de putin simbolizanta imagine.
incearca si cu ornitorinci tristi , anelide triste sau poate niste coropisnite ingandurate...