Poezie
Oarecare
1 min lectură·
Mediu
Sunt bantuit.
Tristetea se rostogoleste molcom in rotocoale
Aidoma fumului din narghileaua unui Hasan oarecare.
Sec, apatia se indreapta spre durere
Cu viteza verdelui spre rosu dintr-un ionatan oarecare.
Greata imi insfaca inima ca pe lozul castigator
Si mi-o piteste dupa Marte pana trece sezonul ignorantei.
Ma ingrijorez caci nu-mi amintesc unde-i femeia mea
Tocmai cand eu-doctorul mi-am prescris-o,
Sau unde sunt oamenii aia frumosi
In care visam sa ma inec in drum spre moarte.
Dar n-are nimic, sunt doar un oarecare.
023.824
0
Dar n-are nimic, sunt doar un oarecare.\"