Poezii

S-a iscat un val intre mine si tine, Din lacrimile tale s-a tesut. Atenuat optic de hotarul dureros, Verdele irisilor tai aluneca spre Apus. Separati acum, Riscam anotimpuri

Sangele meu nu se mai continua cu al tau Si facea treaba asta ignorand Distanta dintre artere. Ne puteau arunca la colturi opuse de lume, Fiintele noastre ramaneau Doua bile pe acelasi

Nu ca organismele vii, Gramada de ciorapi murdari Creste. Inca oleaca nesimtire Si s-a dus dracului Suprematia pe verticala A icoanei din perete. Nu-i grav Si asa am incurcat iara Iadul cu

S-a rupt buzunarul inimii Si-au alunecat din el busola si compasul. Mint, Nici nu stiu daca au fost acolo; Cert e ca nici o sala de fiare Nu-ti umfla miocardul, Ca as vrea sa-ti acoper tot

Sunt bantuit. Tristetea se rostogoleste molcom in rotocoale Aidoma fumului din narghileaua unui Hasan oarecare. Sec, apatia se indreapta spre durere Cu viteza verdelui spre rosu dintr-un ionatan

Neghiob manuitor de maceta logica Inaintez greoi prin jungla vietii. Mi s-a maturat si sufletul, De ieri il simt acoperit cu par. E acum un animal imblanit si apatic; Zace unde apuca si din cand

Mi-e inima grea seara Caci in ea se aduna Cenusa zilei muribunde. Ma bantuie tot mai des Stafiile secundelor risipite In iluzii fade, Cruciade castigate In numele Inutilului. Privesc trist

Iti strig inima pe nume, Frate al meu din alta tulpina. Infectiosul extract de tine, Maturat in spori de celuloza si cerneala Mi s-a cuibarit in tabara fiintei Grabnic, precum sifilisul in

Exista clar O revarsare de frumusete, Dinspre Ea, Care ma hraneste. Surasul ei Nu-i pana la urma Decat un fenomen optic Patentat de lumina Ce i-a slefuit chipul, Metagrafie A unei cuante

Viata, fratele meu, Evita cu dibacie de papusar Navoadele aruncate din mine. De-a busilea moral Vanez stafia obiectivitatii Ce Dumnezei, frate al meu, Imi lipsesc? Taiata din mine, Femeia

\"Pariez Si te viseaza spre dimineata Macar trei naufragiati.\" Ma asculti, razi dor Si intr-o bataie de inima Ma tragi lacoma Ingesuit printre calupuri de lumina Dincolo de portile de

Tatal meu orb A aflat ca sunt Transa vie din el, Organul sau nevazut. Poate i-a spus pamantul, Poate carnea i-o soptea La fiecare flux de sange Al bunicului. Iti mangai carcasa

Singuri si vesnici, Exersam scheme de viata In norii in care Ne parasira zmeii. Uneori, de plictiseala Momim durerea Sa ne zvarle In lumi nepereche Unde stam tristi Precum camilele, Eu cu

Existi uneori In locul viu Din tara lui Morfeu Unde gandul meu Nu a innoptat inca. Alteori lupii cuvanta Ca prin paduri Te amesteci cu Ielele cucernice Si sub paza grea De demoni

Oamenii de carton, Colegi de RH si feti Ai Inimilor Slute Mi-au rapus-o. Secerata de lama ignorantei, Lumea mea stranie Face perfuzii cu gri: Mangaieri gri, Frati gri, Vise gri, Cai de

In vremea aceea Bratele mele erau infipte In terenul nesigur Dintre sange si prietenie. Curbate imperfect, De fapt antice prototipuri de roata, Se innodau la nesfarsit In spirale de

Dinspre fruntea lui Helios, Repede, catre copita lui Hades, El calatoreste. Ea, ajunsa doua molecule de timp Prea tarziu Isi injunghie toti zeii Si pe aerienele lui urme Calca nesigur Sa-l

Suntem dusi de ceva vreme, Tu ai murit inutil, Eu asa am trait. Oasele noastre vechi Sunt cu schimbul masele de cai Si stalactite sihastre, Nepasatoare de soarta lui Om. Te mai tin

Ninge mai modest, Fara clinchete de clopote mici. Un stol de fulgi dezorientati Isi cauta loc pe fuselajul aerului, Unde se ingramadesc cu fotonii Odrasle ale felinarului din colt. Surad cand

Sunt saltimbancul, Autor anonim A 12 vagoane de pisat Reparat in apa De maicuta natura. Am haladuit prea mult Afara din mine Ca sa-l mai stiu Pe chiriasul Din spatele ochilor. Am auzit

In luna ariegarda a Timpului, Prin vinele pre-starvului meu, Spun mitocondrii competente si inginere, Sangele absolut neametibil O Dunare a curs-o.

Zalmoxe, Subpamanteanul, A despartit turcoazul in doua Si a ticluit ambele ceruri. Doar ca pe cel verde, Mai bogat in astrii si vise, L-a asezat aproape de oameni. Zei importanti il pizmuiau pe

Mai precis Femeia din argila se topi Inundandu-mi ingenuu miezul. Am inviat recunoscator Din visul incomod Cu cetateni nemti cantand jazz Cand am simtit-o pe dinauntru gestand. O cunosteam. O

Varul lui Dumnezeu a fost primul: A furat albul din gandurile mamelor Si din parul druizilor; Mai apoi suieratul pagan al iernii Structura de rezistenta l-a facut. Mesteri vampiri au inchis

Imnurile goale ale femeilor-sirena Ce-mi locuiesc trecutul Ma implora sa asediez timpul. Adapa-ma din sanii tai grei Si voi fi rece...si nemuritor.

Intr-o buna zi, Sau intr-o alta zi Masinaria asta organica Al carui prizonier sunt Se va gripa Si voi simti cum Micii mei soldati, Bravii atomi, Vor vrea sa dezerteze. II voi elebera: Voi

Vino pui de vant salbatic Sa-mi impodobesc cu tine gandul. Vom calatori in tara oamenilor icoana Unde icoana le vei fi in templu Si ti se vor inchina cu apocrife rugaciuni. Spre seara vei manca

Pielea lui cu solzi regresand Si bucatile de gheata ce-i alearga prin sange Murmura povestea celui ce este Mai mult decat zeu, Mai putin decat om. Muma lui, tarana sufocata L-a invatat

Stau intins peste burta patului Cu fiece atom din mine relaxat mai putin o gherila din inima Amatoare de recorduri bizare. Stau si simt cum sangele meu Odinioara albastru poate, Imi

Cantec soptit al parintilor materiei Imparateasa copil tu esti. Gandul meu ferit de platosa lui de eter Flamand spre tine goneste. Aud muzica divina, Sunete tragice sudate imperceptibil

Urasc oamenii zilele astea. Toti, absolut toti put a viata... Iubita mea, stapana mea, gade, Radacinile tale anaerobe Infipte in ficatul si inima mea Ma scapa de vlaga inutila. Vapaia din

Mirosul de carne arsa Umple spatiile incinse Vaduvite de izul de putreziciune Ce simbioza perfecta... Trei demoni vineti Terminand de savurat din cani aramii Un lichid pe baza de pucioasa

Stea geamana, cant geaman, Oglinda inimii mi te spune Indrazneata ostire de particule primare Altele decat quarqurile. Te stiu. Atat. Esti unfel de foc alb Suficient de mare incat Sa-i

Portul a avortat in sfarsit Transportorul descarcat de cateva plaje de timp Acum lenes acesta isi taraste cala Prin straniul lichid ce umple muntele adanc Asa si tu draga mea te departezi de

Imi sangereaza sufletul Iubita mea Si nu e nimeni langa mine Sa observe ; Decat cei doi caini Ce ling cu pofta Trotuarul in urma mea.

Sunt negru, Si cararile sufletului meu sunt inundate De ploaia de vise ce calda se revarsa Din ochii tai incredibil de verzi. Simt timpul incolacit in jurul gatului Iar cioburi de cer imi