Andu Tugui

S-a iscat un val intre mine si tine, Din lacrimile tale s-a tesut. Atenuat optic de hotarul dureros, Verdele irisilor tai aluneca spre Apus. Separati acum, Riscam anotimpuri

Ninge mai modest, Fara clinchete de clopote mici. Un stol de fulgi dezorientati Isi cauta loc pe fuselajul aerului, Unde se ingramadesc cu fotonii Odrasle ale felinarului din colt. Surad cand

Oamenii de carton, Colegi de RH si feti Ai Inimilor Slute Mi-au rapus-o. Secerata de lama ignorantei, Lumea mea stranie Face perfuzii cu gri: Mangaieri gri, Frati gri, Vise gri, Cai de

Existi uneori In locul viu Din tara lui Morfeu Unde gandul meu Nu a innoptat inca. Alteori lupii cuvanta Ca prin paduri Te amesteci cu Ielele cucernice Si sub paza grea De demoni

\"Pariez Si te viseaza spre dimineata Macar trei naufragiati.\" Ma asculti, razi dor Si intr-o bataie de inima Ma tragi lacoma Ingesuit printre calupuri de lumina Dincolo de portile de

Suntem dusi de ceva vreme, Tu ai murit inutil, Eu asa am trait. Oasele noastre vechi Sunt cu schimbul masele de cai Si stalactite sihastre, Nepasatoare de soarta lui Om. Te mai tin

Iti strig inima pe nume, Frate al meu din alta tulpina. Infectiosul extract de tine, Maturat in spori de celuloza si cerneala Mi s-a cuibarit in tabara fiintei Grabnic, precum sifilisul in

Stea geamana, cant geaman, Oglinda inimii mi te spune Indrazneata ostire de particule primare Altele decat quarqurile. Te stiu. Atat. Esti unfel de foc alb Suficient de mare incat Sa-i

Mirosul de carne arsa Umple spatiile incinse Vaduvite de izul de putreziciune Ce simbioza perfecta... Trei demoni vineti Terminand de savurat din cani aramii Un lichid pe baza de pucioasa

Urasc oamenii zilele astea. Toti, absolut toti put a viata... Iubita mea, stapana mea, gade, Radacinile tale anaerobe Infipte in ficatul si inima mea Ma scapa de vlaga inutila. Vapaia din

Stau intins peste burta patului Cu fiece atom din mine relaxat mai putin o gherila din inima Amatoare de recorduri bizare. Stau si simt cum sangele meu Odinioara albastru poate, Imi

Pielea lui cu solzi regresand Si bucatile de gheata ce-i alearga prin sange Murmura povestea celui ce este Mai mult decat zeu, Mai putin decat om. Muma lui, tarana sufocata L-a invatat

Vino pui de vant salbatic Sa-mi impodobesc cu tine gandul. Vom calatori in tara oamenilor icoana Unde icoana le vei fi in templu Si ti se vor inchina cu apocrife rugaciuni. Spre seara vei manca

In vremea aceea Bratele mele erau infipte In terenul nesigur Dintre sange si prietenie. Curbate imperfect, De fapt antice prototipuri de roata, Se innodau la nesfarsit In spirale de

Sunt saltimbancul, Autor anonim A 12 vagoane de pisat Reparat in apa De maicuta natura. Am haladuit prea mult Afara din mine Ca sa-l mai stiu Pe chiriasul Din spatele ochilor. Am auzit

Mi-e inima grea seara Caci in ea se aduna Cenusa zilei muribunde. Ma bantuie tot mai des Stafiile secundelor risipite In iluzii fade, Cruciade castigate In numele Inutilului. Privesc trist

Dinspre fruntea lui Helios, Repede, catre copita lui Hades, El calatoreste. Ea, ajunsa doua molecule de timp Prea tarziu Isi injunghie toti zeii Si pe aerienele lui urme Calca nesigur Sa-l

S-a rupt buzunarul inimii Si-au alunecat din el busola si compasul. Mint, Nici nu stiu daca au fost acolo; Cert e ca nici o sala de fiare Nu-ti umfla miocardul, Ca as vrea sa-ti acoper tot

Exista clar O revarsare de frumusete, Dinspre Ea, Care ma hraneste. Surasul ei Nu-i pana la urma Decat un fenomen optic Patentat de lumina Ce i-a slefuit chipul, Metagrafie A unei cuante

Viata, fratele meu, Evita cu dibacie de papusar Navoadele aruncate din mine. De-a busilea moral Vanez stafia obiectivitatii Ce Dumnezei, frate al meu, Imi lipsesc? Taiata din mine, Femeia

Mai precis Femeia din argila se topi Inundandu-mi ingenuu miezul. Am inviat recunoscator Din visul incomod Cu cetateni nemti cantand jazz Cand am simtit-o pe dinauntru gestand. O cunosteam. O

Sangele meu nu se mai continua cu al tau Si facea treaba asta ignorand Distanta dintre artere. Ne puteau arunca la colturi opuse de lume, Fiintele noastre ramaneau Doua bile pe acelasi

Sunt bantuit. Tristetea se rostogoleste molcom in rotocoale Aidoma fumului din narghileaua unui Hasan oarecare. Sec, apatia se indreapta spre durere Cu viteza verdelui spre rosu dintr-un ionatan

Sunt negru, Si cararile sufletului meu sunt inundate De ploaia de vise ce calda se revarsa Din ochii tai incredibil de verzi. Simt timpul incolacit in jurul gatului Iar cioburi de cer imi