ama ada anghel

mai ales din vina gandului meu fix bine intepenit peste axa o-x de-a valma in cele doua semiplane au crescut plante carnivore si dezastre urbane in luxurianta bezmeticeala cu euforia lor

pod peste pod peste pod excrescenta maligna imi cresc pielitele peste ochi si paturile peste un nud frigorific dintii unul de altul mi-i mangai tic-tac buzele mi-au ramas curbate peste o muscatura

strada silfidelor, nod de memorie al mersului meu segmentat si zeificat aveam roua condens pe carnea de sticla albastra aveam lumea in lesa, si cainele andaluz. clubul de jazz guttenberg unde

aerul serii e vata de zahar lipindu-se dulce, rarefiata degete galbene, cariate se strang incercand sa adune un ghem de privire fara zgomot, in carne si-n gand se-nfige tristetea amortizata.

muschi pe secunde pulberea creste blanda, discreta ma rupe de nord, descriindu-mi conturul cu creta anti-nocturna, fosforescenta, rece, astrala delicata zidire, filigranata, vectoriala fecunda

sa fi fost tu aici humerus alb sprijinitor alb de tampla as fi facut dragoste si pulbere aceasta odihna osifiata sa fi fost tu aici as fi rasucit intr-o tigara pergamentul si l-as fi fumat pana

pana seara dumnezeu ne-a imbratisat cu palmele lui muncite de ziua unu doi trei patru cinci sase, sapte sprijinitoare de somnul neaprobat al nu avea cui spune nu mai pot doamne pana seara treceam

daca as mai putea schimba ceva as mai schimba crede-ma iubite as da cu aspiratorul pe tavan si chiar pe campiile elizee as agata toti paianjenii de piciorul al patrulea sorbindu-i cu aerul as lasa

despicam cu soseaua marea aurie a zilei. prinsi in ace cu gamalie pe intinderea ai pastorala cosasii se miscau in acelasi ritm oarecum sobru ca niste razboinici ai verii si in mijlocul lor

culoarea neagra a parului meu se desprinde bland sub jetul de apa fierbinte voi fi sanctificata curand, curand ma simt bine chiar bine voi fi desigur eu, mult mai eu dupa aceasta rituala

de pe unde s-o aduna corpul tau intr-un luni drapat simetric cu frunze in care o sa pozam elegant, o sa ne dam seama ca ploua, o sa mergem la mine si o sa bem o cafea poate pierzandu-ti

si iata cum imi scot, prudent un dinte lung si spiralat pe fereastra atent sa nu sfasie, sidefiu cu dintele lunii la panda. nimeni nu se asteapta sa fie muscat in curgerea lenesa si

dar ce fac eu cu acest moment cu exact acest moment marele canion al liniei de separatie decojesc starea strat jos trec strat jos nu trec strat jos trec imi iau avant si-mi desprind

zborul lucios si aerodinamica lipsa de a fi pasare. ei se invart in jurul meu pe aceeasi orbita cafeaua fara zahar imi spala periodic privirea (acelea sunt dimineti) somnul cu dinti imi musca

imi amintesc si acum mirosul de iarna pe care il exhala cutia postala deschideam lacatul cu miscari ascutite si trena de asteptare electrica se facea vartej undeva in ninsoarea de-afara. era

trebuie totul trait repede inainte de alterare trebuie totul maruntit pana la oboseala sau la indivizibil trebuie totul topit, amestecat, omogenizat pana se formeaza o pasta, o crema un clei

cade cerul, si se frange in spinarea ta felina si-mi intinzi o mana plina de albastru si de sange sa ma cheme, sa m-alunge sa ma stranga-n prabusire fug si mana ta subtire nu m-ajunge, nu

inainte, ah, inainte de somn tot aerul se-ntinde pana la a se rupe aproape si inca nu te ajung ne asezam pe lumea ca un cearceaf placut-bidimensionala spunem tot, pana la alb pana ce nu

zise fiind toate eu tac ridicand a intrebare o geana aburul cafelei si duhul sfant se ingemaneaza fara prihana.

intind oboseala in straturi groase pe a doua felie de paine carnea se umfla, fecunda gingiile germineaza mari muscaturi neveninoase.

si m-am apucat odata sa-mi infig dintii in una cate una placile acestea metalice folosite ca file de calendar si contragreutati caderii in mine. ma durea, vai, ascutit un nerv din

capat de noapte, stau dreapta, cea mai frumoasa numai eu verticala locuri de pasi se deschid, unul din altul in unghiuri largi. ochiul tau ma incolaceste cu cald inca mai limpede, mai strans