marcaje

strada silfidelor, nod de memorie al mersului meu segmentat si zeificat aveam roua condens pe carnea de sticla albastra aveam lumea in lesa, si cainele andaluz. clubul de jazz guttenberg unde imi faceam uneori numarul meu favorit de prestidigitatie, imi scoteam din ochi o sfoara lunga de fum ma inconjuram cu ea si ma predam razand si toata lumea aplauda serile in statie la kogalniceanu cand un 336 isi inclesta maxilarul de orizont si ma lansam pe traiectul inghititurilor lui cu un palton negru si cu un frig rosu adus de afara triumfator, clandestin si ah mainile astea pe care de atunci nu le mai pot atinge de lucruri de teama sa nu sterg suflarea sfantului duh al tristetilor viitoare.