Poezie
duminica
1 min lectură·
Mediu
de pe unde s-o aduna corpul tau
intr-un luni drapat simetric cu frunze
in care o sa pozam elegant, o sa ne dam seama ca ploua,
o sa mergem la mine si o sa bem o cafea
poate pierzandu-ti pleoapele
o sa ma zdrobesti razand sub privire
poate pierzadu-ti buza de jos
o sa-ti pot vedea ranjetul insusi, colt dupa colt.
poate aerul care ti-a ramas pe piele
rezidual acestor zile mie straine
o sa ma zgarie cu fragmente \'stiati ca\'
in timp ce noi facem dragoste si nevorbire.
si eu? eu sunt una cu mersul meu
prin moale si densa aceasta inca-duminica
lasand in urma o coada de ganduri
pe care asteptarea o arde ca pe-un fitil.
001620
0