asteptare

\"imi inclin capul\" in fata acestor versuri: concentrat, pictural, spiritualizat, tandrete, usoara melancolie.

multumesc, Pia. iubesc, Pia:)
timp de trait, de frisoane de viata reala, poezia cam sufera dar...daaaar...

Imi inclin si eu capul spre monitorul de 17\" ce tocmai l-a inlocuit pe acela de 14\", si daca tot l-am inclinat execut o plecaciune completa, marturisindu-mi ca poezia ta mi-a trezit amintiri (nu chiar atat de) vechi - poezii scrise intre doua metrouri, in picioare, declaratii de dragoste gandite si razgandite, fiorul asteptarii si pe cel de frica, incercarea de a ma amagi ca nu ar fi dragoste, versurile grabite, visele treze... Mi-a placut poezia ta. Pe curand!

PS: Ma intreb insa ce o fi \"crisalida\" aia a ta.

lapis, sir, am virat una bucata mail.
crisalida este iubirea mea care se cloceste singura in nestiinta si aglomeratie, in timp ce oamenii de bine se intreaba daca mi-a intepenit gatul. sau nu:)
crisalida incalzeste ceea ce vor fi glorios in zilele lor viitoare cele doua paltoane negre+o esarfa rosie, statuia asteptarii metroului de st. remy les chevreuses, cumplite dureri de picioare(nu ale metroului).
nu, sigur nu.
crisalida este cea mai dulce stare de singuratate si de ar putea sa fie, eu intru in ea de oboseala nevedere neluciditate.
si e binisor acolo, in crisalida.

De ce nu \'mi se zideste incet crisalida\'? Asteptarea e numai a ta, totul in jur se misca. Pâna si RER-ul B, desi cam greu :))
Frumoasa poezia, mi-a amintit niste versuri de-ale lui Dinescu:
\"Dar intre oameni câta zapada
Câti orbi striviti sub coroane de regi
îmi pipai ochii ca pe o prada
Eu sunt nebunul, daca-ntelegi...\"

pe cine sa dam afara din crisalida?;)
o sa modific, vad ca se subliniaza din nou entuziasmul meu de iarna, perfect egoist:)

Unii se roaga sa nu le moara familiile in catacombe inghitind ura dimprejur laolalta cu pâinea uscata, iar eu ma rog dimineata sa vina naibii mai repede RER-ul in statiile inghetate, si injur Europa de Vest, ca la ei e mai frig ca la noi...