Poezie
poveste
1 min lectură·
Mediu
prin padure deja s-a intunecat
copacii de margine se striaza
un verde prelung uleios
coboara ca o mana cereasca
spre masina mersului catre jos
astupandu-i scancetul
fetita aproape doarme
hush hush, lasa ierburile
sa-si striveasca dintii de lapte
copacii de mijloc se-ndoaie
spre pamantul negru ploios
spalandu-l cu pietrele albe
cu rotulele fructelor
din anul ce-a fost
rotile dintate fosnesc
lent impudic una catre cealalta
masina mainilor urca inca
poteca desfacerii printre flori
masina ochilor in doi timpi
ruleaza un clip-clip asincron
metalic
alintator
curand in padurea inalta
numai masina nelinistii verticala
va mai urca un timp inspre afara
ramificandu-se fecunda nebuna
dand frunze la lumina de luna
mestecandu-le apoi
la intrare
una cate una
ca pe niste bilete la somn.
022.422
0
\"ramificandu-se fecunda nebuna
dand frunze la lumina de luna\" - foarte frumos
Revin...