Jurnal
neconsumata
doua saptamani imaginare
1 min lectură·
Mediu
iubirea mea
rula regulamentar si nocturn pe autostrada
intr-un taxi galben era inghesuita iubirea mea
se dezvoltase de pe atunci un interes
strict vizual
pentru marginile drumului oglindite-ntr-o balta
clic-clic se destainuia surpriza crocanta
cutremurandu-se de placere prin matrita aparatului de taxat
cu mainile inclestate pe stergatoare
eu insami urlam loc, loc, ochi, vizualizare
nedreptatind faptul simplu si contingent
de a nu ploua
cat de amnezica si tembela era aceasta iubire a mea
psihanalizandu-se tolanita pe bancheta din spate
cat de obosite si de atrofiate
erau functiile mele vitale
neimplicate in trocul oarecare pentru a te avea
tu nu erai
decat un inceput static de autostopist
in mana ta fotogenic si calculat ridicata
un blitz ar fi surprins la locul si timpul ei luna
clic si gata am fi putut pleca apoi impreuna
dar dat fiind traficul aglomerat
si mai ales acest perpetuum taxi galben suspect neinmatriculat
calduros luminos si compensator ca un bec
pur si simplu, luna nu se vedea niciodata.
0135313
0

Trist, dar adevărat!
Sub imperiul ecestei erori mi te-am închipuit taximetristă, așteptând un client care nu vine de fel. Mă rog, vine după două săptămâni. Ei bine, o atât de lungă așteptare fără să cadă un strop de ploaie, pentru întrerținerea stării melancolice e nedreaptă și în același timp nerecomandabilă.