domul ideilor proaste

sa intru pe cea mai de sus deschis-usa din amfiteatru in timp ce un spectacol (tu spui frapant sorbind pe sub streasina bancii cafe frappe fiindca parchetul lumii crapa de cald) evolueaza la ochii tai inegal-miopi ca o gimnasta difuza la paralele concentrata numai si numai atat cat tu Sa nu scapi sa intru? mai bine urc scara de incendiu printr-un tub cu bomboane intunecat mai bine culeg cu obrazul drept pudra peretilor sa-mi mascheze si vanileze un prealuminos abces dentar de vreo 500 de watti, mai bine graseiez cu cerneala simpatica un tratat de necrrromantie razuiti va rog pentru detalierea formulelor (unu roteam in viteza si in nestire de volan ca sa reduc din defazaj, si pe langa toate astea doi sunt simpatica, ce mai!) ce mai, urc eu asa in zig-zag cu un fel de ebrietate hipoglicemica prin casuta (inalta si-ngusta si gust) de turta dulce gandindu-ma cum o sa cobor prin surprindere prin tavan ca un paianjen ca o trupa (varianta redusa) de commando si-o sa te prind si-o sa te scap si-o sa ma scapi un procedeu bine-pus-la-punct de salvare chiar daca etajele nu sunt memorabil delimitate la zece-jumate e intotdeauna un bar unde se arunca pe jos pliantele publicitare distribuite zodiacal la intrare anuntandu-mi deja un ascendent agitat pe aici prin domul ideilor proaste.