Poezie
fata de pe pod
1 min lectură·
Mediu
de departe nemiscarile pareau mult mai ample
si jos treceau ape si trenuri;
de la un capat la altul
cineva alerga intotdeauna spre altcineva
fata de pe pod
intra in legenda ei
din ce in ce mai frumoasa si alba
fiecare trecere ii adauga un detaliu arhitectonic
cristalin
ochii ei limpezi
erau niste hublouri
fluviile minutelor globulare
pe bratele ei incinse
sclipeau rosu ghirlande de contraochi
de-a lungul podului, ca niste felinare
de departe
gratia gesturilor ei arcuite
semana cu o poarta
cineva trecea intotdeauna spre altcineva
si saluta din fuga, nu era nicaieri loc
pentru predarea stafetei
asteptand, fata de pe pod
se invartea nevazut
intr-un cilindru de contratimp
in acest dans mainile ei prismatice
despleteau hohotind de pe oameni
lumina uscata, reziduala
vraja se rotunjea nevazuta
sub o pojghita de culoare
se rotea roza vanturilor ca o ruleta
se faramitau punctele cardinale
stanga si dreapta se inlocuiau
pana cand nu mai stia nimeni
care era capatul de plecare
in afara de ea
atunci
pliindu-si obosita marmura rochiei
statuia fetei de pe pod
aproape pleca.
063.887
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ama ada anghel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
ama ada anghel. “fata de pe pod.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ama-ada-anghel/poezie/36408/fata-de-pe-podComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AA
gabi,
e o poezie mai veche, stii ca in ultimele zile nimic nu se mai tranforma in scris. poezia aste e aici fiindca am simtit nevoia de ea, fiindca am fost (pentru cateva duble) fata de pe pod.
daca crezi ca nu merita si produce o mare discordanta, pot sa o retrag. gestul ei ramane, totusi.
e o poezie mai veche, stii ca in ultimele zile nimic nu se mai tranforma in scris. poezia aste e aici fiindca am simtit nevoia de ea, fiindca am fost (pentru cateva duble) fata de pe pod.
daca crezi ca nu merita si produce o mare discordanta, pot sa o retrag. gestul ei ramane, totusi.
0
GNCine sunt eu sa zic daca trebuie sau nu sa se gaseasca aici?
Cum adica sa o retragi?
Mi-am zis doar parerea in legatura cu modul in care ea e scrisa.
Nici o clipa nu am banuit ca nu ar fi avut (sau ca nu are) importanta pentru tine.
Pe curand!
Cum adica sa o retragi?
Mi-am zis doar parerea in legatura cu modul in care ea e scrisa.
Nici o clipa nu am banuit ca nu ar fi avut (sau ca nu are) importanta pentru tine.
Pe curand!
0
LOPenultima strofa (fantastic de inchegata)si finalul mi-au placut cel mai mult. Cum adica, acel \"statuia fetei de pe pod / aproape pleca\" sa nu placa ?
M-am simtit pe Pont Neuf, privind in jos la Bateaux Mouche (daca am scris gresit, corectati va rog).
M-am simtit pe Pont Neuf, privind in jos la Bateaux Mouche (daca am scris gresit, corectati va rog).
0
AA
multumesc mult, sincer, cat de ne-valabila literar o fi (si s-o povesti), desi scrisa in alte timpuri, poezia asta m-a exprimat pe mine azi.
0
Dupa aceasta prima strofa insa poezia se pierde. Se pierde in doua directii: mecanica povestirii, pe de o parte, si \"detaliile arhitectonice\" pe de alta parte.
Si unele si altele ar mai fi trebuit trecute printr-o sita deasa, astfel incat sa fie evitate stridentele si neclaritatile.
O sa mi se raspunda poate ca si neclaritatea isi are locul ei in poezie, si ca ea insasi nu ar trebui sa fie un motiv pentru a i se pune bete in roate.
Intre anumite limite, sunt de acord. Neclaritatea poate fi folosita pentru a pune in lumina un anumit detaliu, pentru a atrage atentia asupra acestuia, sau dimpotriva, pentru a trece ceva in spate, in subtext, in imaginar.
Dar in acest caz nu mi se pare ca se intampla asa. Neclaritatea imaginii vine din nefocalizare.
Vina e a celui care a apasat declansatorul. Nu a luminii.
Si as mai avea ceva de spus: nu imi place finalul. Nu ma inspira. Nu ma provoaca cu nimic. Nici macar pe terenul imaginatiei.
E gri...