Citeam mai deunăzi cele scrise de Iulia Popovici (care are, ea știe asta, tot respectul meu) despre parteneriatul civil: „De fapt, parteneriatul civil e recunoscut. E recunoscut pentru o secțiune mică de privilegiați - așa cum sînt președintele României și partenera lui -, pentru care poziția socială transcende limitele legii, discriminarea cuplurilor informale etc. Așa că-i înțeleg pe cei din această secțiune, oameni care chiar ar avea instrumentele să determine o recunoaștere formală, pe care-i doare-n pixul (de promulgare de legi) de situația altora. Dacă tu poți să-ți trimiți partenera (civilă), pe banii Statului și în poziție oficială, la Ziua Ucrainei, unde poartă discuții de la egal la egal cu persoane cu statut juridic cert, și nimeni nu întreabă nimic, de ce ți-ai pune tu

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

nu mi-am cunoscut niciodată părinții în absență mi-am învățat familia atârn între o ușă care se închide și una care refuză să se deschidă pendulez la mijloc timpul mă taie în două

ZILELE SE SCURTASERĂ ȘI SUB BLÎNDEȚEA LUNII PLINE care plutea în cer ca o mămăligă, prietenii noștri degustau dintr-un vin de streașină adus de noul lor amic, Lambada, fermier cu rezultate remarcabile în producția de păioase. - Aș pleca și eu o săptămînă cu nevasta la munte, zise Săndel, dar nu am cu cine să las animalele de casă. Adică un cățel și două pisici. Eu nu suport animalele de companie, dar au vrut nepoții și nu i-am putut refuza. Eram convins că se vor plictisi și va cădea în sarcina noastră creșterea și îngrijirea lor. Dar asta-i treaba, nu mai am ce face. Bicuță, nu vrei să ți le aduc ție? O săptămînă trece repede. Și te cinstesc, îți aduc niște caș afumat de la Moeciu. - Nu pot, mînca-l-aș, răspunse Bicuță. Dacă vine garda de mediu și mă amendează? Că nu pot să le țin în

Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Marele premiu - Agonia 2015" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.

am închis ochii soarele îmi ardea pleoapele reci am lăsat înăuntru luna să-mi ocrotească alchimistul în lipsa mea și m-am desprins de materie. strada era îngustă prea îngustă pentru a-mi ține curiozitatea între gardurile înalte. am împins blocurile masive de piatră și am pus caduceul să le sprijine. mă simțeam canalizat duceam în spate plumbul străzii

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

lună, tu, regină albă, mai cu moț, dar fără salbă, treci, privind pe muritori cum se-agită printre nori de iluzii–clar, deșarte-,