Bun găsit! Începe vara, vin vacanțele, începe CM de fotbal 2026 și cred că avem deja 2 motive, suficiente pentru a schimba câteva vorbe. În primul rând Radio Agonia nu numai că merge, înflorește de la o zi la alta, ba chiar pregătește o nouă etapă din existența sa, acum când a împlinit deja un anișor. Avem poezii câte nu m-aș fi așteptat să strângem până acum, iar asta în primul rând datorită câtorva inimoși, care cred probabil în acest proiect cam cât cred și eu. Nu suntem mulți, dar ăștia care suntem avem un vis, și cred că e ceva rar fără buget, fără salarii, doar cu o viziune. Ottilia, George, Radu, Doru, Liviu. Și ceilalți care s-au aprins de curând și care, timizi încep să își trimită și ei propriile textele. Nu știu cum să vă mulțumesc, de fapt, știu cum să vă mulțumesc! Trecut

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

timpul se măsoară în fire de lumină în pasul andante al unei clepsidre din chenarul nopții în săruturi și legăminte în brațe care se ating distilate de ape adânci în picturi naive respirații șoptite în tempi de vară se nasc acum orele se ascund sub trupurile noastre dezvelind punți transparente

Am trăit întâlniri care nu aparțin timpului obișnuit, ci acelui strat al devenirii în care realitatea nu mai curge liniar, ci se răsfrânge asupra ei însăși, asemenea unei stări de materie care își amintește propriile adâncimi. În asemenea momente, lumea nu mai este o succesiune de evenimente, ci o țesătură de sensuri care se aprind și se sting în funcție de felul în care sunt privite. Afară și înăuntru își pierd conturul, ca două planuri care se suprapun până devin aceeași vibrație continuă, iar tot ceea ce este devine prins într-o corespondență care curge între ceea ce se vede și ceea ce se trăiește dincolo de vedere. În acest câmp al percepției, unele imagini nu se mai comportă ca simple amintiri, ci ca nuclee vii care revin, reorganizând în stratul invizibil al lucrurilor felul în

Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Marele premiu - Agonia 2015" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.

ca de obicei așa cum fac în fiecare dimineață aș pune pe masă în ou fiert o cutie cu brânză goldessa herbs un ardei roșu gras și un pumn de măsline. n-ar conta că nu mai e nimeni să-mi spună mersi. e un fel de-a simți că știi încotro s-o apuci că ai ce să faci și pe ce să pui mâna. mi-aș încolăci brațele în jurul lui. nu ca să-l îmbrățișez ci să-i dau o formă așa mai în rând cu lumea. i-aș spune că totul va fi ok și că moartea e ca o coardă de rod înainte de plânsul viței de vie. ai mei îmi spuneau că merge tunsă la zece ochiuri. ani întregi am tuns via crezând că trebuie să închid ochii de zece ori și s-o scurtez unde pun mâna de fiecare dată când îi deschid. seara după ce mă adun de pe drumuri adun umbrele mai gregare din casă și socializăm puțin. sunt și umbre mai agresive care cred

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

Dacă ar fi să alcătuiesc o listă a oamenilor care mi-au complicat inutil copilăria, profesorii de istorie ar ocupa un loc foarte sus. Probabil primul loc, deși profesorii de matematică ar formula imediat obiecții metodologice privind criteriile de evaluare. Profesorii de istorie aveau o particularitate profesională care îi deosebea de restul corpului didactic: refuzau să accepte existența faptelor neînsemnate. Dacă profesorul de matematică îți spune că doi și cu doi fac patru, relația voastră cu subiectul se încheie, de regulă, acolo. Există un răspuns, răspunsul este patru și toată lumea poate merge liniștită acasă. Profesorii de istorie priveau lucrurile altfel. Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreunul dispus să admită că pe această planetă s-au petrecut și fapte lipsite de consecințe.