Să vă spun o poveste! Bine, o poveste este și anecdota cu „copii, vreți să vă spun o poveste?” dar, cum nu e vreme de povești, mai puneți-vă pofta-n cui! Acum destui ani, pe când făceam tot felul de activități de promovare a României în străinătate, am avut o întâmplare care mi-a deschis ochii în ceea ce privește redundanța, motiv pentru care am ajuns de atunci să fiu foarte atent la tot ce înseamnă repetiție. Cu alte cuvinte, o singur felie de pâine la masă. Se făcea că planul proiectelor era întocmit cu un an cel puțin în urma și venise rândul ecranizării, montării și punerii în practică a spectacolului pentru copii cu o piesă despre vulpi. Vorbesc cu toți cei ancorați în proiect, si când să intru pe ultima sută de metri sunt oprit de directoarea mea de atunci, fiind acuzat că nu sunt

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

pe alții ai reușit să-i izbești cu tâmpla de stele, fericire; pe mine, doar m-ai ridicat vreo cinci degete, și asta pe vârfuri, când priveam la silueta celei plecate, până s-a făcut umbră pe pământ și pustiu în cer. fă-te mai departe că nu mă cunoști!

Ce diferență e între idolatrie, superstiție și credință? Idolatria constă în atribuirea de puteri supranaturale unui obiect material, statuete din lemn, piatră, fier, bronz etc., care reprezenta în vechime o zeitate. Practic e o energie dirijată în exterior prin concentrare pe ceva fără legătură cu tine, dar căruia îi atribui dorințele tale de a fi protejat, ajutat, satisfăcut emoțional, în care îți cedezi puterea, libertatea de a gândi unei iluzii confecționate (de cele mai multe ori în interesul altora, cum ar fi astăzi idolatria politică, sportivă etc.). Creștinismul își are rădăcinile în credința avraamică, asta o menționează și Manuscrisele de la Qumran ale esenienilor. Până la chemarea lui Avraam din Urul Caldeii, sudul Mesopotamiei, Irakul de astăzi, popoarele primitive se închinau

Dragi membri poezie.ro, Noi, adică redacția, ne-am gândit că ar fi cazul să vă facem o surpriză, acum când probabil, după surpriza noului site, vă așteptați cel mai puțin la așa ceva. Și cum o surpriză nu vine niciodată singură, vă avertizăm că aceasta nu va rămâne fără consecințe. Dar despre ce e vorba? Despre evoluție, adică despre a evolua împreună. Așa că vă oferim ocazia de a vă alătura pe o perioadă de 3 luni în echipa noastră editorială, mai concret, de pe 1 aprilie, sfântă zi de miercuri până pe 1 iulie 2026, tot sfântă zi de miercuri. Și nu doar pentru unul dintre voi. Locuri avem pentru doi, sau pentru unul care face cât doi. Ce aveți de făcut pentru a câștiga un rezidențiat poezie.ro? Să trimiteți la adresa rezident@agonia.net un mail în care, după ce vă identificați nume,

primul lucru pe care îl înveți aici: nu există noapte sau zi lumina și întunericul sunt doar probiotice cu prelungită eliberare. aici sunt doar oscilații armonice ca atunci când ești viu și pe nepusă masă vin peste tine fragmente de oameni și locuri

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

Mi-am propus să scriu despre balerine. Jur. Am luat hotărârea, trebuie să recunosc, imediat după ce am citit o poveste foarte bizară despre vânătoare, pescuit, râme și un norvegian care fluiera Mozart; lucru care mi-a amintit de un tip pe care l-am cunoscut odată — om cât se poate de temeinic, serios și sobru (salutări pe această cale domnului Rodean) care nu bea, nu mințea, nu citea literatură (decât de o anumită calitate) — și care, după două pahare de vin, începea invariabil să cânte Verdi la acordeon fără să știe nici acordeon, nici Verdi; iar dacă dumneavoastră spuneți că nu există astfel de oameni, îmi permit să vă iau puțin peste picior: există, doar că nu i-ați cunoscut încă. În orice caz, ideea cu balerinele nu era una din acelea vagi — știți dumneavoastră: „de luni slăbesc”,