Tristan Tzara

1 cântul unui dadaist care-avea dada de dor istovea al său motor care-avea dada de dor ascensoru-urca un rege liber greu lin ca

Luați un ziar. Luați niște foarfeci. Alegeți din acest ziar un articol de lungimea pe care intenționați s-o dați poemului dumneavoastră. Decupați

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii

- Am scos visul vechi din cutie cum scoți tu o pălărie Când te gătești cu haina cu mulți nasturi Cum scoți iepurele de urechi Când te-ntorci de

(...) om aproximativ ca mine ca tine cititorule ca și ceilalți morman de cărnuri zgomotoase și de ecouri de conștiință întreg în singura bucată

Zid dărăpănat Eu m-am întrebat Astăzi că de ce Nu s-a spânzurat Lia, blonda Lie Noaptea de-o frânghie… S-ar fi legănat Ca o pară

Lângă mare am făcut cântarea asta Ascultați să i-o spuneți dacă o s-o întâlniți E înaltă, are ochi buni și liniștiți Și e blondă cum e iarba

1. ka tingi te kivi kivi ka tangi te moho moho ka tangi te tike ka tangi te tike tike he poko anahe to tikoko tikoko haere i te

lui m ianco pe o unghie mașină de cusut descompusă în altitudine dezorganizează bucățile de negru vezi fugă galbenă inima ta e un ochi în

I Stoarce,Dumnezeu,lămâia lunii Să se facă simplitatea cerului Trimite-ne anunțarea minunii Ca pasărea de cârpă a luminii Pentru bucuria

Iubită, (auzi) se vaită plopii că pleci Și eu mă gândesc: să nu-ți fie frig Să iei haine groase și cărți de citit (O să găsești într-o noapte un

DOMNUL BLEUBLEU penetrează deșertul ridică în urlet nivelul din nisipul lipicios ascultă vibrația sanguinul și stafidia Mataoi Lounda Ngami cu

flacon cu aripi de ceară roșie în floare calendarul meu saltă medicament astral de inutilă ameliorare se dizolvă la lumânarea aprinsă a nervului

Și simțeam sufletul tău curat și trist Cum simți luna care plutește tăcută După perdelele trase. Și simțeam sufletul tău sărman și sfios, Ca un

TIȚULE TIȚULE fratele tău țipă și tu îi spui între foi de carte mâna cu var să-mi vopsești credința arde fără lumânări în sârmă TIȚULE ton

noi nu știm nimic noi nu știam nimic despre durere anotimpul amar al frigului scobește dâre lungi în mușchii noștri el ar fi preferat bucuria

Vântul plânge în hornuri cu toată deznădejdea unui orfelinat Vino lângă mine ca o luntre în tufiș Așterne-ți vorbele ca paturile albe în

Dărâmă-te casă întârziată Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne Ai vrea să

Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb, Te iubesc pentru că ești simplă și visezi Și ești bună, plângi, și rupi scrisori ce

frate pădure și soră piatră bolnavii merg la pădure să culeagă niște pietre pe șanțuri în pajiști cineva nu găsește ceea ce

Aici sînt țărmi de mare moartă Poduri de smoală, nori de piatră Aici zarea e deșartă de vapoare Apele de alge de balene de coralii* Și mă doare

Cleștar de strigăt neliniștitor zvârle pe tabla de șah a toamnei. Nu știrbiți vă rog rotunjimea semilimbajului meu. Nevertebrat. O seară de liniște

Iubitul meu pătrunde pustia Înlătură gâfâind nisipul fierbinte În stânca vânătă din suflet Simt cum i se încleștară ghearele arsurii* O,

I Ce fel de femeie era Ofelia? Era blondă cu părul răvășit ca luna în pernă de nor despletit Ca luna prin căldarea apei privită la mânăstire și

...Simfonie de lumină Simfonie de culori... Și sandalele brodează Dantelate simfonii Ce-s ritmate în roz-albastrul Parfumatelor culori Și-n

gheața se sparge o lampă fuge și trompeta galbenă e plămânul tău și pătrat dinții stelei timbre stație de dragă-floarecămașă ceasul

Mamie, n-o să înțelegi Eu cânt sufletul care nu există Sânii tăi sunt flori fără ghiveci Inima ta batistă Și înțeapă zmeură cu gust de

dansează țipă sparge se rotește aștept pe bancă totuși ce? nervii sunt tăceri de clipe-întrerupte citesc calm cotituri ziar cine trece

din lampa unui crin se va naște un prinț atât de înalt încât artezienele vor înălța uzinele și lipitoarea transformându-se în arbore maladiv caut

Se întorc pescarii cu stelele apelor împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor, împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea

sarea se grupează în constelație de păsări pe tumoarea căptușelii în plămânii săi stele de mare și bolduri se echilibrează microbii se

privește-mă și fi culoare pe urmă râsul tău înghite soare pentru iepuri pentru cameleoni stoarce-mi corpul între două linii late lasă foametea

Arta adoarme pentru nașterea lumii noi \"ARTÃ\" - cuvânt papagal - înlocuit cu DADA, PLESIOSAUR, sau batistă Talentul CARE POATE FI ÎNVÃÞAT face

nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală el se ridică nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit

~~~ clubul dada, sau mai degrabă huelsenbeck, l-a refuzat pe schwitters în 1918, sub pretextul lipsei de angajament politic dar, în 1923,

(...) 3 un zâmbet floare acută un pumnal la fereastră deschide-te de-a lungul străzii fapt a izbucni lumina oricare ar fi noua

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite În jumătăți de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor Și-au căzut în apă ca rămășițele

Reușind să strângă infinitul liniilor paralele și sobrietatea suprapunerilor savante, el și-a înghesuit arta ca pe o explozie cu mii de brațe a cărei

I A plesnit lumina din obuze Și a crăpat fulger în mâna noastră Ca mâna Dumnezeului în cinci degete s-a despicat Ajungem din urmă cetele și le

(titlu inițial: Înțelepciune) Fugă de cal vioi și ager mi-a fost viața Am știut să cutreier lumea întreagă Numai o fată mi-a fost dragă Și am

~~~ apărut în 1916 în creuzetul abstracțiunii în pictură și al avangardei poetice: dada, criză a artei, salt în afara ismelor, insurecție

gargarism astronomic vibrează vibrează vibrează vibrează în gâtlejul metali[c] al înălțimilor sufletul tău este verde este meteorologic împărat și

I În sămânță de crini te-am înmormântat senin ne-am iubit în clopotnițe vechi anii se distramă ca dantele vechi. te caut pretutindeni

lui h arp a pune copilul într-un vas la miezul nopții și rana o roză a vânturilor cu degetele tale cu unghii frumoase împănat tunet să vezi o

amprentele pașilor tăi invizibili pe mare ridică vremelnice pagode de apă isus de aer ferment de splendid aureole semăăntor de păsări lanț suind

două zâmbete se întâlnesc spre roata-copil a sârguinței mele bagajul sângeros al creaturilor făcut carne în legende-vieți fizice suplețea

Când te uiți din parc luna stă pe-un spate de spital Mătușică ghem de sfoară pentru cei care nu pot să moară Þipă o pisică suferință cu înflorituri

Se spânzură un om și privește Vântură picioarele Se amuză cu picioarele Și ar plânge bucuros prostia Cu toate că viața-i fuge Și bucuros ar

lui A. Br. eu mă sterilizez mască lentă clopot galben-citron vultur se culcă în aerul negru și ondulat da eu sparg vaza secer păsările extazei

Pe cer păsările nemișcate Ca urmele ce lasă muștele Stau de vorbă servitori în pragul grajdului Și-au înflorit pe cărare rămășițele

sarea și vinul litaniile și imensele urlete vertical în noaptea secretă studiu vâlvâtaie bronz singurătate sexul la mijloc plantat în mijlocul

Norii rufele spălate și în colț e luna roză Ai plecate de-acasă și mi-e milă - casă a durerii părăsită Fată binecrescută și umilă nu-ți stă bine

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare- Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară Și literatura e viermele ce roade drumul

Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană Spune pentru mine o rugăciune E rău să fii bolnav și e toamnă Îngrijește-mă bine pentru că iubita

regele său de gheață și numele său coboară pentru a apărea pe mare în pește și rechin corpul său pază maritimă a fi născut voracitate deschisă la

a e u o iuiuiu i e u o iuiuiu drrrrrdrrrdrrrrgrrrrgrrrr fărâme de tip verde zboară-n zig-zag în camera mea a e o i ii i e a u ii ii pântec arată

Prietenă Mamie, n-o să înțelegi dar ascultă Durerea n-o pot plânge în batistă Vorbele sunt grave ca o procesiune de regi Pentru sufletul tău cu

ce sforăit grăsuliu umple penumbra la liziera tăcerii bălăcindu-se printre îngeri eu merg de-a lungul somptuoasei văi de pasmanterie care

mayei chrusecz aurul orelor 10 a frânt moartea ars fereastra în lut și aur separă binele de apă în pătrate de piele și peștele alert prins cu

păsări copilărie pluguri repede hanuri încăierare la piramide 18 brumar pisica pisica este salvată intrare plânge valmy trăiește rotește

o lumină albastră făcându-ne să stăm împreună aplatizați pe acoperiș e ca și întotdeauna tovarășul nos- tru ca o etichetă din porțile infernale

formație marină stâncoasă arborescentă asceză multiplicarea memoriei mele în chitările vibrațiilor memoria mea camforul clovnul antilopa gnu a face

stranie femeie cu dublă mască albă curvă a vreunui dans obscen vino mai aproape de mine singura armonie a picioarelor obosite păreri fără vreo

îngâni cântece de leagăn în limba luminii tale cu prospețimi de nopți presbite învelite în scutecele vântului mamă a cântecelor gâtuite în val

noi am plecat nori printre eschimoși să decorăm recuperarea gândurilor noastre botanice sub amurgurile zvârcolinde gunoi verde

Între bolnavii din cearșafurile albe Și gemetele curate ca ninsoarea În perdele cine s-a ascuns Cine s-a spânzurat... Șoarecii rod scândurile

Casă în construcție cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele Înalță-te în ceruri cu seninătate Până când norii ți-or sluji de perdele Și

fără să-l caut pe te ador care-i un boxer francez valori maritime nergulate precum depresiunea lui Dada în sângele bicefalului alunec între moarte

Sufletele pe aici Sunt mici Ochii d-voastră Sunt foarte diabolici Fată cu obrazul tânăr Încadrat în Bucle de licurici Și panglici de

rece vâltoare zigzag al sângelui n-am niciun suflet cascadă fără niciun prieten și niciun talent doamne eu nu primesc întotdeauna scrisorile

Zid dărăpănat Eu m-am întrebat Astăzi că de ce Nu s-a spânzurat Lia, blonda Lie Noaptea de-o frânghie… S-ar fi legănat Ca o pară

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii

tu avances toujours aux confins de la nuit le feu s’est éteint où finit la patience même les pas sur des chemins imprévus n’éveillent plus la

There is a literature that does not reach the voracious mass. It is the work of creators, issued from a real necessity in the author, produced for

VIII je me souviens d’une déception sinueuse tirant du passé son amère substance voguant sans clarté le ne sais où on voyait parfois s’ouvrir

the fibres give in to your starry warmth a lamp is called green and sees carefully stepping into a season of fever the wind has swept the

tu reviendras ma bien lointaine je sais les herbes veillent en toi je brise ma force de t\'attendre sur le pavé du long village des tourmentes

Take a newspaper. Take some scissors. Choose from this paper an article the length you want to make your poem. Cut out the article. Next

I la chanson d’un dadaïste qui avait dada au coeur fatiguait trop son moteur qui avait dada au coeur l’ascenseur portait un roi lourd

Art is going to sleep for a new world to be born \"ART\"-parrot word-replaced by DADA, PLESIOSAURUS, or handkerchief The talent THAT CAN BE

Mr. BLEUBLEU pénètre le désert creuse en hurlant le chemin dans le sable gluant écoute la vibration la sangsue et le staphylin Mataoi Lounda

l’hiver nous dévore cigarette en poudre d’or le bonjour de joconde dit bonjour à tout le monde la fatigue des animaux sonne sur les sacs de

Pour lancer un manifeste il faut vouloir : A.B.C., foudroyer contre 1, 2, 3, s’énerver et aiguiser les ailes pour conquérir et répandre de petits et

I. We began with the possibility of NOT writing : hence our timely arrival. Having chosen between apples & oranges, and opting for beef, we now sit

Alors le feu partit entre les hommes Espagne mère de tous ceux que la terre n\'a cessé de mordre depuis que dans la mort ils ont cherché la cruauté

1 flacon aux ailes de cire rouge en fleur mon calendrier bondit médicament astral d\'inutile amélioration se dissout à la bougie allumée de mon

frère bois et sœur pierre les malins vont au bois cueillir des pierres sur les douves dans les prés on ne trouve que

II entrance of chocolate truth hazelnuts newspaper we assume corridors and trunks from signs on doors you\'re nervous but I\'m

ouvre encore les yeux les distances fuiront entre les doigts les portes se démasqueront la rive s\'approchera des lèvres de la terre même sous la

to maya chrusecz the golds of 10 o’clock have broken death burned the window in clay and gold separate the good from water in leather

happiness of lines the wind about you soul’s stove smoke speed steely smoke silk-embroidered geography colonized in blooming sponges song

MONSIEUR ABSORPTION cloches et plateaux de paille d\'écorce dilatent les pupilles de pélican dentelé malgré l\'agitation du sangmètre policeman

Les portes se sont ouvertes sans bruit ce sont des ailes de lourdes landes aux bras tendus les steppes de fer enjambent les canaux parsemés

SOURCIL Nous allons aujourd’hui aux courses. BOUCHE N’oublions pas l’appareil. OEIL Eh bien bonjour. OREILLE Le bataillon mécanique des

where we live the flowers of the clocks catch fire and the plumes encircle the brightness in the distant sulphur morning the cows lick the salt

L\'eau creusait de longues filles précieuses dans l\'ombre de sable. Nous nous incrustâmes dans la nuit. Aucun chagrin n\'a résisté aux occultes

I cristallin cristal promis de la colline de Chaillot au bas de Sacré-Cœur j\'ai mis de longues années l\'espoir et le ferveur à traverser

Enfant, je gravais sur une planche, à l’aide d’un clou, les dates mémorables où la colonne des désillusions, au détriment de celle des plaisirs, se

(...) les cloches sonnent sans raison et nous aussi nous marchons pour échapper au fourmillement des routes avec un flacon de paysage une

two smiles meet towards the child-wheel of my zeal the bloody baggage of creatures made flesh in physical legends-lives the nimble stags storms

C\'est vrai que je croyais en la ferveur immense de vivre. Chaque pas amplifiait en moi de vieilles mais toujours mouvantes adorations. Ce pouvait

Marié aux larges masses d\'insoumis, brassé dans l\'universel attroupement des choses, livré aux dénicheurs de graves tourments, aux radicelles

doublemasked strange woman white curve of some obscene dance come close to me the only harmony of wearied members opinions of no particular

poem a la mode, how should we spend our lives — question — i am bored, i am the autumn tilled earth in the country and literature is the worm

cold eddy blood zigzag i am without soul cascade without friends and without talents lord i don’t receive my mother’s letters regularly which

you smoke the bitter pipe in the dark my teeth are whiter stars in the strongbox shift quickly digest on the stone yellow fire my

noyez matins les soifs les muscles et les fruits dans la liqueur crue et secrète la suie tissée en lingots d’or couvre la nuit lacérée par les

quel vent souffle sur la solitude du monde pour que je me rappelle les êtres chers frêles désolations aspirées par la mort au-delà des lourdes

3 un sourire fleur aiguë un poignard à la fenêtre ouvre tout au long la rue fait jaillir la lumière quelle que soit la joie

le mariage 1/3 est aussi un résultat de la vie maritime comme la fin de phrase voilà et mat le fleur remue la queue on lui met des ventouses de