gară
de Tristan Tzara(2009)
1 min lectură
Mediu
dansează țipă sparge
se rotește aștept pe bancă
totuși ce? nervii sunt tăceri
de clipe-întrerupte
citesc calm
cotituri
ziar
cine trece pe-alături?
nu știu
dacă sunt singur de tot
ascultă lumina dar în ce
parte și de ce
zborul unei păsări care arde
este virilitatea mea sub cer
caut azil în depărtarea de foc
furând rubin
sufletul l-am dat
pietrei albe
dumnezeu fără publicitate
înțelept și exact
ordine în prietenie
să spui: durerea flăcării
mi-a înnegrit ochii
și i-am aruncat în cascadă
să pleci
iată fața mea
în cercul serii sau în valiză
sau în cușcă zăpadă
plec în seara aceasta
plânge scânteia
în patul meu în uzină
urlă câinii și jaguarii
și tu ți-ai dat sufletul
pietrei brățară
saltimbanc cu craniul lung
fratele meu urcă
eu am fost onest
soră infinit
sfârșit în această
noapte
inimi de farmacii plante
se deschid licăririlor sferice
și lichiorurile religiei este adevărat
leii și clovnii
(traducere de Nicolae Tzone)