- Am scos visul vechi din cutie cum scoți tu o pălărie Când te gătești cu haina cu mulți nasturi Cum scoți iepurele de urechi Când te-ntorci de

(...) om aproximativ ca mine ca tine cititorule ca și ceilalți morman de cărnuri zgomotoase și de ecouri de conștiință întreg în singura bucată

TIȚULE TIȚULE fratele tău țipă și tu îi spui între foi de carte mâna cu var să-mi vopsești credința arde fără lumânări în sârmă TIȚULE ton

Dărâmă-te casă întârziată Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne Ai vrea să

frate pădure și soră piatră bolnavii merg la pădure să culeagă niște pietre pe șanțuri în pajiști cineva nu găsește ceea ce

Aici sînt țărmi de mare moartă Poduri de smoală, nori de piatră Aici zarea e deșartă de vapoare Apele de alge de balene de coralii* Și mă doare

Iubitul meu pătrunde pustia Înlătură gâfâind nisipul fierbinte În stânca vânătă din suflet Simt cum i se încleștară ghearele arsurii* O,

Se întorc pescarii cu stelele apelor împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor, împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea

nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală el se ridică nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit

I A plesnit lumina din obuze Și a crăpat fulger în mâna noastră Ca mâna Dumnezeului în cinci degete s-a despicat Ajungem din urmă cetele și le

(titlu inițial: Înțelepciune) Fugă de cal vioi și ager mi-a fost viața Am știut să cutreier lumea întreagă Numai o fată mi-a fost dragă Și am

amprentele pașilor tăi invizibili pe mare ridică vremelnice pagode de apă isus de aer ferment de splendid aureole semăăntor de păsări lanț suind

Se spânzură un om și privește Vântură picioarele Se amuză cu picioarele Și ar plânge bucuros prostia Cu toate că viața-i fuge Și bucuros ar

Norii rufele spălate și în colț e luna roză Ai plecate de-acasă și mi-e milă - casă a durerii părăsită Fată binecrescută și umilă nu-ți stă bine

Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană Spune pentru mine o rugăciune E rău să fii bolnav și e toamnă Îngrijește-mă bine pentru că iubita

Prietenă Mamie, n-o să înțelegi dar ascultă Durerea n-o pot plânge în batistă Vorbele sunt grave ca o procesiune de regi Pentru sufletul tău cu

ce sforăit grăsuliu umple penumbra la liziera tăcerii bălăcindu-se printre îngeri eu merg de-a lungul somptuoasei văi de pasmanterie care

îngâni cântece de leagăn în limba luminii tale cu prospețimi de nopți presbite învelite în scutecele vântului mamă a cântecelor gâtuite în val

Între bolnavii din cearșafurile albe Și gemetele curate ca ninsoarea În perdele cine s-a ascuns Cine s-a spânzurat... Șoarecii rod scândurile

Sufletele pe aici Sunt mici Ochii d-voastră Sunt foarte diabolici Fată cu obrazul tânăr Încadrat în Bucle de licurici Și panglici de

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii

Alors le feu partit entre les hommes Espagne mère de tous ceux que la terre n\'a cessé de mordre depuis que dans la mort ils ont cherché la cruauté

Les portes se sont ouvertes sans bruit ce sont des ailes de lourdes landes aux bras tendus les steppes de fer enjambent les canaux parsemés

I cristallin cristal promis de la colline de Chaillot au bas de Sacré-Cœur j\'ai mis de longues années l\'espoir et le ferveur à traverser