[norii rufele spălate]
de Tristan Tzara(2009)
1 min lectură
Mediu
Norii rufele spălate și în colț e luna roză
Ai plecate de-acasă și mi-e milă - casă a durerii părăsită
Fată binecrescută și umilă nu-ți stă bine totdeauna plictisită
Mergi în cafenele neaerate, promiți prea mult cutare poză
Copilul ce l-ai avut nu știi unde este
Poveste de întristat pe cineva
Vărul tău* din când în când te iubește
L-ai întrebat odată. E adevărat că a murit
Buclele pe la urechi ca rădăcina vițelor de vie
Buzele sînt vinul vechi pentru anemici doctorie
Glasul tău cu scârțâit de cheie
Þine gândul încuiat, femeie
Ai plecat, te-ai jucat, căprioară, încă nu te-am căutat
Dacă o să te întorci este semn de întrebare
Aer rece mă izbește-n față, simt alergături de vânătoare
Câinii nebuniei s-au dezlegat.
* Ion Vinea(n.a.)
** Primele poeme; Editura Cartea Românească; București; 1971