[se spânzură un om]
de Tristan Tzara(2009)
1 min lectură
Mediu
Se spânzură un om și privește
Vântură picioarele
Se amuză cu picioarele
Și ar plânge bucuros prostia
Cu toate că viața-i fuge
Și bucuros ar încerca
Să-și facă un nume și avere
Și pantaloni dungați și păr
E prea târziu și trebuie să blesteme
Nici frânghia nu e lunecoasă
Domnul Wedekind
Alături arde încă lampa
Dar nu e copt pentru aceasta
Și asta observă cu frică
Atunci îi zboară copilăria
Atunci se face dintr-o dată dulce și departe
Și se desface și se întinde, o Aurelie
* Primele poeme; Editura Cartea Românească; București; 1971
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tristan Tzara
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- dadaism
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Tristan Tzara. “[se spânzură un om].” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/tristan-tzara/poezie/se-spanzura-un-omIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.