Yigru Zeltil

se perindă noutăți vechi de când lumea fată dragă nu fi tristă tristețea e doar o mască peste mască suntem o pădure de păpuși rusești dar vezi cam am o problemă cu toate astea vezi nu pot să mă

1 câteodată îmi zic mami când mă fac mare vreau SÃ FIU și eu ca îngerii ăia ce vopsesc blocurile din constanța și mamia să-i vezi cum scuipă curcubee și ne băgăm picioarele în neuropa

veșnicia s-a născut la sat dar s-a mutat la mall așa am auzit la televizor... în fața lui city park mall: privesc țintuit streașină la ochi cum nu e nimeni înăuntru mă mișc încet la minus

Ce sarcasm pe grecii ăștia: Ca tocmai valurile mării să fie reprezentate De acele coloane devenite simbol al perenității - Încerc să nu mă gândesc la perne Capitelurile curg, clasiciștii au avut

Să te naști pe tine însuți încontinuu, Să-ți fii mamă și tată – a trebuit să învăț asta. Prin lume m-am abătut, cu un dor de nespus - După Guyana Românească, patria mea onirică, Tânjeam și

cu o cu o cu o cum pui zahăr pe răni compun zahăr pe rană bolnav de fericirea mării fericiți de fericirea mării ca o lumină fără motiv

câte un pic de exercițiu de singurătate stocată în memorie. sau o zi în care se împlinesc lucrurile și apoi a doua zi o luăm de la capăt cu ipocrita noastră nefericire de fapt e cel

*** În ciocolată Auzi Cum se gudură, cum toarce Nodul gordian. *** N-am nevoie de tine, femeie. Decât dacă ești de apă. Și adu un aragaz Care să mă înghețe. *** Dar am

(Trei vârste ale poetului Adi Cusin, fotografii pe coperta ediției critice Umbra punților. Opera poetică, Editura Princeps Edit, Iași, 2009) Pe data de 26 ianuarie 1941 s-a născut (la Gleiwitz, oraș

Celor de(o)parte Vindeau pietre prețioase în care păreau să locuiască oameni din alte locuri muți în știința lor Și, mai jos, o plăcintă cu brânză din cine știe ce vacă ce există doar

Gura ta este izvorul vântului care țese covoare pe marea sculptată în răcoarea unui gând... Să nu lași în gura ta să clocească ouăle acelei pustiiri care va mătura străzile orașului, lăsând

Poezia și fotografia sunt pasiunile lui Alice Drogoreanu, și deci, în mod evident, comentariile pe seama poeziilor ei au tins să se limiteze la conexiunea dintre aceste două domenii. O perspectivă

1 Ei bine, în noi s-a deschis o culoare deschisă. De ce ar trebui să ne fie rușine, hî!? De ce nu ar avea valuri și faună sucurile din sticle, de ce n-ar fi vii ierbarele, de ce insectarele

1 = cu un muzeu de vid priviți sunt diverse feluri de vid expuse cu mare pompă Am închiriat o tragedie am uitat să vă spun sunt făcut numai din lucruri necesare Dați-mi și mie un tort cu

Încetinirea face imposibilă floarea de spaimă. că eu beau numai din pahare umplute cu ajutorul unui pistol cu apă că încă mai cred în acoperișurile de tablă de șah e cu totul altceva? Dar în

Opera lui George Topârceanu este, după cazul Eminescu, poate cel mai semnificativ exemplu al modului în care modernitatea izbitoare se ascunde tocmai în locul cel mai vizibil, dar tocmai de-aceea cel

Închis într-o stea, Dialoghezi la telefon cu roboții de baie Ce, atunci când se ud, Comunică, pare-se, cu îngeri, Deși cercetătorii afirmă (mereu) altceva. Mă rog, ești închis într-o stea, Ești

Motto: ”dublu click pe inimă” (Ioan T. Morar) Soare, platan de hard-disk, nu ne mai căptușești cu gheața verii sau, eventual, ne mai trimiți, pe sângerii frunze, emailuri? Dar, de pe

Anii vin și se întorc din țările calde și, dintr-un nor, cad flori de zahăr pudră roz, împărțind rădăcinile răsăritului...

Când batem un ou, batem un soare! De ce trebuie să batem soarele la funduleț?? Suntem și nu ne dăm seama crescători de gândaci pozând pe stradă cu aripi în spate. O, dulceață de

Unii își atârnă tristețile în ramă precum tablourile, alții își semnează oasele tricolore, murdărite și spălate de balamalele orizonturilor. Și eu? Păi, eu vreau doar pâine și cirrus.

Fug cu picioarele mării fluier prin nasul vântului atârn niște stele de tavanul care este cerul Sunt cel ce nu trebuia să învețe.