fată dragă
se perindă noutăți vechi de când lumea fată dragă nu fi tristă tristețea e doar o mască peste mască suntem o pădure de păpuși rusești dar vezi cam am o problemă cu toate astea vezi nu pot să mă
urcuș/culcuș
1 câteodată îmi zic mami când mă fac mare vreau SÃ FIU și eu ca îngerii ăia ce vopsesc blocurile din constanța și mamia să-i vezi cum scuipă curcubee și ne băgăm picioarele în neuropa
cu sentimentele înghețate
veșnicia s-a născut la sat dar s-a mutat la mall așa am auzit la televizor... în fața lui city park mall: privesc țintuit streașină la ochi cum nu e nimeni înăuntru mă mișc încet la minus
Monti
Ce sarcasm pe grecii ăștia: Ca tocmai valurile mării să fie reprezentate De acele coloane devenite simbol al perenității - Încerc să nu mă gândesc la perne Capitelurile curg, clasiciștii au avut
Vitae
Să te naști pe tine însuți încontinuu, Să-ți fii mamă și tată – a trebuit să învăț asta. Prin lume m-am abătut, cu un dor de nespus - După Guyana Românească, patria mea onirică, Tânjeam și
Dumnezeu și carosabilul
cu o cu o cu o cum pui zahăr pe răni compun zahăr pe rană bolnav de fericirea mării fericiți de fericirea mării ca o lumină fără motiv
brumă
câte un pic de exercițiu de singurătate stocată în memorie. sau o zi în care se împlinesc lucrurile și apoi a doua zi o luăm de la capăt cu ipocrita noastră nefericire de fapt e cel
Acmeistul sau Poetul de lemn
*** În ciocolată Auzi Cum se gudură, cum toarce Nodul gordian. *** N-am nevoie de tine, femeie. Decât dacă ești de apă. Și adu un aragaz Care să mă înghețe. *** Dar am
Rio
Celor de(o)parte Vindeau pietre prețioase în care păreau să locuiască oameni din alte locuri muți în știința lor Și, mai jos, o plăcintă cu brânză din cine știe ce vacă ce există doar
Prăpastia gurii tale
Gura ta este izvorul vântului care țese covoare pe marea sculptată în răcoarea unui gând... Să nu lași în gura ta să clocească ouăle acelei pustiiri care va mătura străzile orașului, lăsând
Copacul de ceai
1 Ei bine, în noi s-a deschis o culoare deschisă. De ce ar trebui să ne fie rușine, hî!? De ce nu ar avea valuri și faună sucurile din sticle, de ce n-ar fi vii ierbarele, de ce insectarele
Versuri
1 = cu un muzeu de vid priviți sunt diverse feluri de vid expuse cu mare pompă Am închiriat o tragedie am uitat să vă spun sunt făcut numai din lucruri necesare Dați-mi și mie un tort cu
Ar putea fi dulce
Îmi imaginez un spațiu decorat ca un pian albastru-electric, cu eleganța pe care ar avea-o un pian încarnat, probabil culorile se jucau de-a sunetele. Dar ce este mai frumos când alegi ce
Clopote gemene
Încetinirea face imposibilă floarea de spaimă. că eu beau numai din pahare umplute cu ajutorul unui pistol cu apă că încă mai cred în acoperișurile de tablă de șah e cu totul altceva? Dar în
Poem
Închis într-o stea, Dialoghezi la telefon cu roboții de baie Ce, atunci când se ud, Comunică, pare-se, cu îngeri, Deși cercetătorii afirmă (mereu) altceva. Mă rog, ești închis într-o stea, Ești
Profesoarei mele de informatică
Motto: ”dublu click pe inimă” (Ioan T. Morar) Soare, platan de hard-disk, nu ne mai căptușești cu gheața verii sau, eventual, ne mai trimiți, pe sângerii frunze, emailuri? Dar, de pe
Lui tataia, la 80 de ani
Anii vin și se întorc din țările calde și, dintr-un nor, cad flori de zahăr pudră roz, împărțind rădăcinile răsăritului...
Zarul de frișcă
Când batem un ou, batem un soare! De ce trebuie să batem soarele la funduleț?? Suntem și nu ne dăm seama crescători de gândaci pozând pe stradă cu aripi în spate. O, dulceață de
Fiecare pe calul său de ciocolată
Unii își atârnă tristețile în ramă precum tablourile, alții își semnează oasele tricolore, murdărite și spălate de balamalele orizonturilor. Și eu? Păi, eu vreau doar pâine și cirrus.
Adiamantino
Fug cu picioarele mării fluier prin nasul vântului atârn niște stele de tavanul care este cerul Sunt cel ce nu trebuia să învețe.
Planta Morgana
Ca un dinte de aur printre zăpezile gurii zâmbește într-un ritm de vis Planta Morgana ține-ți acasă algele solare era pe când îngerii dormeau în frigider îngerii dormeau în frigider cu scopul
la scara 1/2
fii roșu! strigă ființa mai roșu! strigă cimentul mai roșu! strigă luptătorul mai roșu! strigă muntele mai roșu! strigă planeta cât de roșu pot fi fără să-mi izgonesc albastrul
Râul din mare
Torgores vă răspunde: mda, pfff, mda, pfgh, *plescăit* mda *plescăit* mda, matale, mda ia bagă matale niș\'tă câmp-iii de șffoorță, bagă un rinozaur an-ti-gra-vi-ta-ți-o-nal să se întrebe homo
Monografia ciocolatei roz
Zmeura nu e chiar fructul meu preferat. Pentru o ciocolată roz, aș face însă, în general, orice, de pildă: o monografie. O monografie a ciocolatei roz, scrisă pe hârtie roz, roz ca
