dadaland
de Tristan Tzara(2009)
3 min lectură
Mediu
~~~
apărut în 1916 în creuzetul abstracțiunii în pictură și al avangardei poetice: dada, criză a artei, salt în afara ismelor, insurecție integrală
reinventând mecanismele creației și ale gândirii, tineri artiști preschimbă arta în prototip
incandescența și integritatea acestei revolte a individului se vor impune ca valoare-etalon pentru toate avangardele ulterioare
~~~
îmbinarea filosofiei iluministe cu spontaneitatea cabaretului (coperta revistei cabaret voltaire, mai 1916, cu o gravură în lemn de marcel iancu), aceasta este declarația de independență a lui hugo ball și a prietenilor săi în fața războiului, rezultat al alienării generale căreia limbajul și arta nu trebuie sa-i fie complici
jean arp și hans richter îl poartă în triumf pe tristan tzara, care va da un nume acestei revolte: dada
~~~
dada s-a născut ca o legendă
câțiva prieteni, tineri artiști, un cabaret, o revistă, apoi o colecție, alte reviste, mai multe expoziții
scena se petrece în 1915 la zurich, oraș liniștit de pe malul râului limmat
primul război mondial face ravagii în jur
zurich-ul este parcă în afara lumii, jean arp numindu-l în glumă dadaland într-o mărturie amară din 1948:
#la zurich, dezinteresați de abatoarele războiului mondial, ne dedam la arte frumoase în timp ce în depărtare bubuiau tunurile, noi recitam, versificam, cântam din tot sufletul
căutam o artă elementară care trebuia, credeam noi, să-i salveze pe oameni de nebunia furioasă a acelor timpuri
aspiram la o nouă ordine, care să poată restabili echilibrul între cer și infern
această artă a devenit îndată un obiect de oprobiu general
nimic de mirare în faptul că bandiții nu putuseră să ne înțeleagă
puerila lor manie a autoritarismului voia ca arta însăși să servească la abrutizarea oamenilor#
~~~
dadaland, teritoriu dada, e oare destul pentru a spune că dadaiștii au găsit la zurich în elveția neutră, o zonă de retragere?
practicarea artei sau a versificării nu va mai fi o activitate inocentă într-o lume devastată de barbaria unui război îngrozitor:
dada întruchipează o nouă generație de artiști, o artă radical nouă, al cărei caracter revoluționar trebuie înțeles deopotrivă ca atitudine estetică și într-un asemenea contex, ipso facto politică
este vorba de a debarasa arta de rolul ei de spoială a unei societăți (abrutizarea oamenilor) la care nu se mai poate subscrie și a cărei caducitate este dovedită de propria-i năruire
totul trebuie refăcut
mișcarea nu urmărește atât să devină forma cea mai avansată a artei moderne, cât să accelereze o criză, și asta chiar în cadrul abstractului, formă de artă eminamente critică
dada este instrumentul abstracțiunii – proclamă tzara care, pe de altă parte, s-a distanțat întotdeauna de ideea de modernitate sau de artă modernă
~~~
poet în suflet, tristan tzara, 19 ani, inteligență sclipitoare, conștiință a timpului său, “își deschide inima spre creație”, “spre vibrațiile intime ale celei din urmă celule a unui creier-zeu-matematic”
poet și teoretician, el declanșează o revoluție verbală