Nicolae Popa

acești poeți în general mâncăcioși adunați în cete pe dealuri mult mai înalte decât florile, acești poeți mărșăluind pe văi mai adânci decât oasele celor îngropați în văile adânci tot

ei apar de sărbătorile cele mari ale despărțirii uscatului de apă, apar îmbibați de ceața altor tărâmuri, au picioarele goale și ude-n bocancii răzmuiați de-o apă ce nu se evaporă-n

Mai întâi o precizare. La precedenta Adunare de dare de seamă și alegeri a Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003), care s-a desfășurat pe timp de iarnă în frigul din sala mare a Casei

Creștea un deal în noapte la capătul podului și tu - ușor inflamabil - te-ai aprins de la foaia din mână... Aveai o cumplită bătaie de cap și de inimă în legătură cu versul doi din haiku-ul la

un trăsnet modifică linia vântului. miresmele, praful și pletele sunt luate și duse de vânt în altă parte - unde noi nu vom mai fi. o piatră masivă se scufundă în râu, se rostogolește o

acum e mai târziu decât oricând. acum e mai târziu decât în primul vers și tot nu ne putem vedea, Scribule. a venit și croitorul să-mi coase tunica disperării. zice că tu l-ai trimis, că

turnuri înalte clădite prost. femei vesele rezemate de turnuri. de câteva ore e noapte, de câteva nopți e frig. funii albe șerpuiesc pe străzi legându-se de câte-un trecător. cineva strămută

Știam eu că frigul preferă să se așeze pe noi ca pe niște reptile știam eu că pielea spatelui nostru e cel mai bun loc de iernat. Prin noiembrie sângele-n noi e ca și pus la murat și totuși

SAVE AS Desperecheată bordura o ia pe după colț. Niciodată n-a mai cotit atât de brusc și atât de fără perspective însoțind un trotuar atât de pustiu. Ajunsă la felinarul din fața Clubului

Aceste două vechituri, poezia și moartea, stau toată vremea pe lângă tine. Se uită la mâinile tale abia ieșite din nesfârșitele ape speriate de lipsa membranei dintre degete încercând să se