Tată

Povestea omului care aduce ploaia, a cărui misiune e văzută a avea un caracter de mesia dăruit, jertfit spre izbăvirea „celor care stau în adăposturi”. Aici însă răstignirea e limitată la niște fulgere dogorâtoare și un oprobriu iscat din necunoaștere și invidie, pentru că el are darul „desâlcirii cuvântului”. Un tată a cărui fiu reia replica unui alt fiu celebru care spunea cu resemnare, „Iartă-i că nu știu ce fac”!

Constantin

P.S. Să ploaie-să plouă?

Poemul mi-a placut mult...l-am gustat in tihna...
prietene o mica atentionare ma iarta!
drag Ulnul

\"desfaci ziarul și deodată începe să (plouă)\"
\"în timp ce lumea așteaptă să (plouă)\"

Constantin, Uln,
Firește că s-a pus deja această problema a lui \"să ploaie\" sau \"să plouă\" încă din clipa când s-a dat startul acestui text (observația venind din partea unui foarte subtil și important poet, Constantin Abăluță). Acim, la re-startare, pot doar să precizez că la noi în sat, unde sper să-l cheme finu-meu de peste o casă pe tată-meu să-i arate cum e cu Inter-netul și ce ispravă a mai făcut fecioru-său, nu se spune decât \"să ploaie\". \"Să plouă\" acolo sună oarecum literaturizat. Însă, din moment ce Siteul nostu și Internetul nu a fost gândit doar pentru cei de la Buda, voi face, totuși, această schimbare: dacă-i să ploaie, atunci să plouă cu adevărat, ca să înțeleagă toată lumea că plouă de la tata.

Adevarat Nicolae... la Ilva Mare unde m-am copilarit te rog sa ma crezi ca niciodata n-am spus ca o sa plou... foloseam substantivul.... si daca fulgera dascalul de manie!

PS Eu am priceput dara.....

Poemul tău e ca o brazdă luminoasă. El va rodi în noi cei născuți la țară. Va ploua.

Mie, aceasta poezie imi spune nu doar faptul ca tu, poetule, pastrezi o calda amintire tatalui, ci si ca amintirea este un \"restart\" (cum ai si precizat) iar sentimentul gratitudinii va regenera cu mai multa putere, in timp.
Astfel, in versuri pline de naturalete, ai creat o imagine poetica de o plasticitate coplesitoare: figura tatalui-mentor:
\"ducând ploaia învelită în ziar,
ținând-o strâns la piept\" si care este, poate, invatatorul satului, cel care nu stie \"decat sa citeasca ziare\" si astfel sa faca a \"rodi\" mintea celor tineri, \"cultivand\" adevarul.
Un astfel de traseu existential nu este usor de urmat, intr-o lume care \"trece pe lângă tine bârfitoare și rea
vorbindu-te\"...nintelegand rostul educatiei si culturii, rostul slovei scrise.
Dar cel care a stat \"toata viata cu gazeta in mana\" are puterea de a risipi indoieli, necredinte si mizerii umane, de a aduce lumina cuvantului asemenea unui mag, sau asemenea tie, poetule, care \"ilustrezi\" viata atunci cand:
\"aduni literele, alăturezi cuvintele, descâlcești frazele –
una mai noroioasă decât alta\".
Cred ca imaginea ploii-aducatoare de belsug, este o frumoasa metafora ce tine sa ne spuna ca, in viata, in arta este nevoie de mentori. Pentru tine, intaiul mentor pare a fi fost tata. Este acesta un frumos prinos de recunostinta. Finalul poeziei reda o convingere poetica: cel care duce slova \"acolo, in camp\" va creea intotdeauna bucurie semenilor sai.
ps. tatal meu a fost invatator de tara; l-am regasit in multe din versurile poeziei, iti multumesc.
aprecieri ,amalia

impresionant acest omagiu adus tatei
exista in poezia aceasta ceva din misterioasa tainica dumnezeiasca relatie tata fiu respectiv Tatal-Fiul
tatal starneste si controleaza stihiile fiul e cel care vede si intzelege
pe urma
\"se risipesc norii,
se limpezește tot cerul,
soarele usucă din nou pământul...\"

foarte fain poemul, Nicolae!

Uln, Viorel Silviu, Amalia, Mircea, Pavel,
Sunt foarte fericit dacă mi-a reușit cât de cât să Vă fac să-l vedeți pe tata. Am impresia că astfel l-am văzit și eu pe tatăl fiecăruia din voi. Am impresia că toți intelectualii veniți din sat au un tată comun - un tată cititor de ziare.

E a treia poezie despre tată pe care o citesc azi. Descrierea lui prin verb, prin ziar și ploaie, îmi pare originală și bine realizată. Cred că tații așa ar trebui prezentați, în plină acțiune. Citit, plăcut.

Îți multumesc pentru trecere, pentru ganduri bune si pentru remarca despre tați... Intr-adevar e o zi buna ei/noi. Dar te rog sa-mi explici cum se pune, totusi, o poza la comentarii. De fapt, descopăr că uite, nu siu nici cum se transmite un mesaj prin OffTOPIC! Am o fotografie cu tata chiar pe monitor si cred ca s-ar potrivi bine aici. Ar fi extraordinar sa pot face se vadă aici, pe siteul nostru. Te rog sa-mi explici cum se posteaza o fotografie la comentariu sau chiar la text. Sărbători fericite.

Sărbători fericite și ție! Pentru a pune o imagine trebuie să-ți faci un cont pe un site dedicat, cum ar fi www.photobucket.com. Dar mai sînt și altele. Poți să pui imagini și în galeria de pe site, dar cîteodată nu merge și aștepți mai mult. Și mai trebuie să ai nivel 105 pentru a putea folosi opțiunile html. Care opțiuni (limbaj) le poți găsi pe internet, acolo te învață ce și cum.

Tata citește ziarul pe
http://www.poezie.ro/index.php/author/0006051/index.html

asta vara

Foto: Nicolae Răileanu,
astă vară, 2006

impresionant batranul
ferice de cei ce si-au vazut parintzii batrani
ai mei au murit tineri
aproape ca n-am apucat sä-i cunosc
cine mai are parinti sa-i caute
sa se bucure de ei sä-i mangaie
pe obraz ca pe copii
si sä-i intrebe
de una de alta
de reumatism
de ficat
de inima
de fiere
de varice
de spate
de copilarie
de fericire
de suparare
de moarte
de bisrica
de impartasanie
de rai
de nemurire
de chirie
de gaz
de lemne
de apa calda
de paine
de ciocolata
de ziare

Întâmplarea face să ne aflam trei barbați la această oră în biroul unde citim com-ul tău. Crede-mă, toți suntem cu ochii în lacrimi!
Te îmbrățișăm!

Silvia,
Mulțumesc. Voi schimba imediat în \"du-o\"! Habar n-am cum de-mi ieși \"du-le-o\"... Nu mă gândeam deloc, la \"Dula\" rusească. Mă gândem la du-o lor, ai intuit exat... Dar dacă sună prea \"basarabenește\" - schimb. Imporatant e să vadă tata (\"tuța\", cum îi zic eu, de la tătuța, de la tăticuțu, de la tădicu, de la Marin Preda, defapt, mai ales că și eu sunt Nicolae...) Îți mulțumesc foarte mult pentru aprecierea faptului că îl apreciezi pe fiul lui tată-meu!
Mulțumesc și pentru corectare la vine. Mulțumesc pentru că suntem întu Poezie!

Chiar că nu pot să nu-ți mulțumes încă o dată pentru du-o! Silvia, ai un ochi deosebit! Mă vreau comentat cât mai fes de către tine și de către toți cei care la Chișinău există întru poezie mai ales datorită acesatui Site al nostu!
De fapt, cei mai mulți dintre noi am ajuns aici datorită ție! Și cu atât mai mult mă onorează steluța ta!

cu ochii trecători aș fi azvârlit în recomandate poemul.nu se lasă văd nici acum o vedere semn că încă pentru mulți ploaia nu înseamnă decât.te salut și îmbrățișez frate Niculai

da, o poezie în care splendoarea își are locul. o poezie cu ecouri ăn sufletul și timpul oricărui cititor. cel mai mutl apreciez acest \"ritual al ploii\", această chemare a apelor binecuvântătoare, sacre. în numele tatălui și al vieții este scris poemul. mă bucur că am fost aici pentru a primi așa cum se cuvine și am văzut chemarea cititorilor anteriori mie.
cu amdirație,
ela

faina ca un text rock. ceva cam lunga si \"astfel\" ala, obositor

Cine-am fi, cum am \"restarta\" toți fără tați? Aducători de ploaie sau noroi pe covor, ei lasă în fiecare dintre noi un start și aici tu, Nicolae, cu multă inimă prezinți urmările. Simt parfumul ziarului umed amestecat cu polen de porumb...

Sunt convinsă că până și într-o viață viitoare dacă ai avea posibilitatea să alegi, tot pe el
l-ai dori să-ți fie tată. Un tată nu este numai acela care îți dă viață ci și cel care îți acordă iubire și sprijin și înțelegere și încredere. Se simte că bunul tău părinte a făcut asta cu atâta abnegație că e imposibil să nu-l îndrăgesc chiar și eu care nu l-am cunoscut, atât de bine și de frumos l-ai descris încât i-am așezat portretul în albumul cu fotografii al familiei lângă cei dragi sufletului meu. Mulțumesc, Nic!

Ama

ar fi sa detaliez de ce atinge acest poem mai mult decat altele ale lui nicolae. dincolo de continut, care dincolo de a razbate, inainte de toate este, si forma decupata, lina, versul mai scurt, ca o vorbire familiara cu inflexiuni blande, bref, stilul care sustine mesajul starneste empatia aproape simultan cu amaraciunea senina.
si m-am lungit, iata, am pus virgule, cand de fapt tacerea ar fi fost poate mai potrivita.

Sunt de-a dreptul tulburat de aprecierile voastre. Acum stau și mă întreb dacă nu cumva anumite texte ne curg neașteptat de expresive tocmai datorită faptului că apar oarecum în marginea literaturii. Așa îl simt eu pe acesta, mai puțin literaturizat. Iar reacția pe care o resimt din comentariile cu care mă onorați e și un fel de-a mă încuraja să calc, poate, cu mai multă îndrăzneală în zonele unde sunt cel care sunt și nu neapărat cel care îmi doresc să devin odată și-odată prin literatură...
Uh, dar mă tem că mi-a ieșit un răspuns prea literaturizat.

Vă doresc din toată inima Sărbători Fericite și gânduri bune celor dragi!

de asta data mai curajoasa in a fi limpede. ziceam ca aceasta poezie intra atat de firesc in cel care o primeste, incat tacerea era pentru mai mine mai potrivita in a exprima de ce o face. o tacere atunci nitel trista, ca o cascada temporala, acum ceva mai senina.
asa cum doresc sa fie aceste zile. si cu bucurie inspre si dinspre cei dragi.

Răspund la acest comm al tău cu întîrziere de-o viață... Azi se împlinesc 10 (zece) zile de cînd am vorbit ultima dată cu Tata. Restul e tăcefre...
Citesc acum cu tresăriri de inimă comentariul tău atît de \"inspre si dinspre cei dragi\".

Paște Fericit!