Radmila Popovici

am născut un pahar cu cheag roșu l-am aruncat la gunoi stare de război sub copită ne vor în continuare prin parcuri pe terenurile de joacă în nisip împrăștie lame să fim cu ochii în

Într-o zi cerul nostru va fi arhiplin! Vom vedea cine sunt, vor ști clar ce-i cu noi speriați de prea mult căutatul destin le vom da toți copiii bolnavi înapoi și perechi contopite haotic aici

Țin în palme pântecele erei îmbâcsit și gata de travaliu... Doar o zi mai cere-i să-ți încui al ochiului vitraliu la bufnirea sferei! Simt cum în acest galactic uter înecate-n propriile

Pe bandă alături aritmic se zbate lovit de viteză nu pot să opresc un Jeep ocolește în grabă din spate și face covor din destinul câinesc O clipă e-n stare să schimbe istorii nescrise de îngeri,

Eram chitări cu strune reci, cuvintele veneau din cer ca stropii care bat în geamuri seci și tu le-ai îmbrăcat alert în dor curat ne-a îmbătat un alt fel de concert Zburam cumva feeric

Trombonul inhalează nori, sălbatic absoarbe stropi din stânca de granit înnebunit, ecoul ia ostatic un brad cu tot trecutu-nzăpezit pe ceafă mi s-așterne lin potopul, se zbate-o caracatiță de

Dacă tot pe la șapte fac tomografia și mă-ntorc fără mintea aceasta pe rol – ar fi bine să am înc-o fotografie până or să mă bage în „claustrohol” „Þine ochii închiși, relaxează-te bine!” îmi

Focuri colorate-și curmă viața. Iartă înc-un an pământul meu… Un copil întreabă alb la față: „Oare ce va spune Dumnezeu?” Crede el că pe un nor Bătrânul negreșit ne are în vizor ori se teme că,

Vântul îți îndoaie unde- le ascunde, vei găsi tu unde vântul nu ajunge calea-și unge ca să lune- ce înseamnă vânt? Cuvânt cu multe rime: avânt, sfânt, pământ mormânt, legământ... Vânt,

Iluzia cu gesturi calculate mă cheamă după colț în întuneric mi-arată doar formule eronate, își bate joc de ochiul meu coleric... Mânca-o-ar lupii! Mă îndrept spre casă cu un buchet de frezii

Mușuroiul ăsta încălțat vrea firimituri de primăvară care pe un nor s-a cocoțat și-l presară doar cu ploaie rară Obosit de mers și de cărat toți gândacii grei de pe spinare se retrage-n noapte

Papuci de cameră, o cremă pentru mâini lalele roșii, poate și-o eșarfă... Te văd o dată doar la șapte săptămâni subțire în profil precum o harfă De-ajuns îmi este cu un deget să te-ating ca

În grădina mea trei melci cu coarne florilor le pun fulare negre două ciori încearcă să răstoarne ritmul melodiilor alegre… În grădina mea spre seară vine un copac cu frunzele de fluturi să

Un pas doi... Și drumul se ia după tine cu dinți de piatră mușcă pe rând smulgi tocurile cu supărare amăgindu-te c-o așteptare de dincolo crezi în umbre se întind mai dense și mai

Să-ți spun acum când pielea de pe mine e chiar nisipul mării din Egipt gustând refluxul spumelor saline iar tu – coral în măduvă înfipt – te rog, nu te lăsa de mâini străine zdrobit ori smuls

Valize mii, valize grele, valize fără de stăpâni stăpâni acoperiți cu piele purtând amprentele pe mâini mâini reci cu unghii îngrijite care depind de buzunar în buzunare diferite chitanțe cu antet

Reduceri de Crăciun: cincizeci, treizeci și zece – agiotaj nebun, dar casa mea e rece... Un pom decolorat azi nu mai dă căldură în ochiul tău murat: nici dragoste, nici ură – tu vrei numai

Pâinea nu vrea să mai știe de pace – ea pentru bani se coace Vinul se lasă băut până-n iarnă – el pentru bani se toarnă Haina, deși va avea coate roase – ea penrtu bani se coase Trupul se

Cheia spre cuvânt a ruginit șobolani au ros mărunt intrarea sensul stă în aer răstignit lacrima divide apa, sarea Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus tata când turnam în vase ceara

Azi mă simțeam fumuriu lângă voi mâinile vechi căutau un sărut inima mea, nucă pentru cioroi, rar ciocănea în peretele mut Poze cu fețe prin sticlă zâmbind îmi povesteau despre galbenul

Cheia sol cu note șapte clape de pian și-o mână se vor întâlni la noapte scop având ca să rămână peste vremuri melodia într-un stil necunoscut impunându-și aritmia inimilor fără scut M-am

Tu- ristul dealurilor mele cu lilieci în mărăcini, găsește-o râpă să te spele de oboseala altor mâini... Tu- torul drumurilor mele cu-n semafor defect rămas, marchează-n față verzi inele să

Acum că tot s-a spus și nu mai sunt cuvinte opt cereri am depus pe-o viață înainte: 1) Eu cer pentru-nceput să mă stropiți cu-agheazmă să fugă duhul mut ce s-a-ncuibat în plasmă; 2) Eu cer

Primărița nu avea fular roșu covorul cu marginile verzi trântit pe scările proaspăt văruite se aranjau conform celor spuse succesele cu nume de Gheorghe Cojocaru, Ion Ciobanu, Mihai Cucu