Poezie
Opt cereri
1 min lectură·
Mediu
Acum că tot s-a spus și nu mai sunt cuvinte
opt cereri am depus pe-o viață înainte:
1) Eu cer pentru-nceput să mă stropiți cu-agheazmă
să fugă duhul mut ce s-a-ncuibat în plasmă;
2) Eu cer să mă lipiți de zid cu insistență
ca sânii dezgoliți să simtă o prezență;
3) Eu cer să-mi îngropați genunchii fără milă
ca să devină frați pe calea cea umilă;
4) Eu cer să mă legați de-o fiară într-o cușcă
să aflu cât de lați sunt colții care mușcă;
5) Eu cer să-mi acordați o zi pentru a ninge
ca fulgii degerați să mi-i hrănesc cu sânge;
6) Eu cer să mă urcați pe muntele uitării
plămânii însetați să-mi sară-n gura mării;
7) Eu cer să mă lăsați cu cerul meu în pace
pe norii îngrelați cu vântul ce mă place;
8) Vă rog să-mi studiați cerințele barbare
Voi cei nevinovați din cap până-n picioare!
033777
0
De la o vreme poemele tale, dincolo de amărăciunea ironiei, conțin ceva greu de definit. Uneori îmi vine să te întreb ce se întîmplă cu tine? Părerea mea e că mergi prea departe în ale expunerii prin cuvînt. Cine știe dacă scrisul merită atîtea prim-planuri cu fanteziile sau pericolele noastre reale. În fine, poemul acesta, precum și altele din ultima perioadă, par prea sigure de ceea ce spun ca cititorul din mine să să nu le ia de bune și să se simtă îngrijorat!
Evident, în ce mă privește resping cele opt cereri, cu riscul de a mă face VINOVAT \"din cap până-n picioare\"!