Jurnal
Ventuze
1 min lectură·
Mediu
Când ți-ai strâns
clonțul și penele
în coșul pieptului vine
cineva să-i împrumuți perna
Cum să-i explici că abia ai scăpat
de o dependența că ai găsit leac
contra înmuguririi că ești
pe calea unui tratament sigur?
Și na! – descoperi lipsă
totală de imunitate
El nu vine niciodată singur...
Acest virus mutant
cu ventuze atacă pe la spate
începe prin a-ți înmuia
picioarele îți dizolvă
apetitul te umple cu alt
sânge după care
te lasă baltă
Nu are nume
oricâte i s-au născocit
a știut să-și schimbe
fețele să nu fie
recunoscut
Ești
bolnav iar îți trezești
celulele rămânând într-o
stare de vis ermetic îți muști
palmele dar din răni răsar
viorele ca-n tabloul unei fride
Acum
vreau liniște voi scoate
perna și-mi voi desena
cu penele murate
ventuze
074862
0

Am impresia că ceva pune piedici elcturii în prima strofă. Anume în prima. Fără \"numai\". Fără \"ponosit\". Și în continuare: \"Cineva vine ș.a.m.d.\" Un poem antologic, te asigur, \"într-o stare de vis ermetic îți muști palmele /dar din răni răsar viorele/ ca-n tabloul unei fride… \" Totodată, țin să-ți mărturisesc, virgulă, că am citit poemul și atunci cînd se numea \"Ventuze\". Cu ideea de \"ventuze\" îmi părea mai profund. Acum \"Mutantul\" mă duce în cu totul ată parte... Ventuza-i ventuză, totuși, ea scoate din corp! Mutantul - ducă-se pe pustii... Așadar, o ventuză din partea mea pentru acest poem, aplicată pe prima strofă! Dacă nu te superi...