Poezie
Salvarea
(din volumul „EvAdam”)
1 min lectură·
Mediu
Într-o zi cerul nostru va fi arhiplin!
Vom vedea cine sunt, vor ști clar ce-i cu noi
speriați de prea mult căutatul destin
le vom da toți copiii bolnavi înapoi
și perechi contopite haotic aici
cu picioarele mult îngropate-n păcat
ne vom face cu mâinile proprii pitici
care-n viața infimă nimic n-au aflat!
Însă Ei, cei cu brațele-ntinse spre noi
din lumina la care-au lucrat veșnicii
vor crea mii de scări pentr-un ultim „apoi”
ca să urce întâi inocenții copii
Cum vom plânge e lesne de imaginat
cum ne-om rupe și carnea din piept, vom afla –
blestemata de carne cu iz necurat
care nici cu o beznă n-o poți camufla!
Într-o zi, nu se știe, dar mâine-poimâine
într-o noapte pământul steril va rămâne
003648
0