Apa sâmbetei

Nu pot citi te miri cum așa ceva. Și ce dacă-i un poem impecabil? Ce contează calitatea scrisului? Mesajul e devastator. Nu se stă atîta timp în baie! De data asta ți-ai cam pierdut umorul. Dacă nu cumva mi l-am pierdut eu!

Uite că și în veșmînt post-modern scrisul tău are tot ce-i trebuie ca să devină carte!
Ochi proaspăt în continuare !

sunt un fan al scrierii dvs. intotdeauna va citesc cu patima si hazarda ardoare impartasind emotiile dvs. atat de aproape sufletului meu tremurand in vant ca o cochilie de vazduh pur,
impecabil ca apa dulce din frunza de mar aproape copt dar rogu-va pentru mult si nedumerita mea oroare sa-mi explicati:
de ce s-ar speria saracutele focare epileptoide de lichidului cefalorahidian ? ca sunt si ele acolo niste focare simpatice nu sperie pe nimeni :(

Laurențiu, măgulitoare tremurândele tale declarații... și ca să nu întârzii cu explicația, zic: cum focul se teme de apă, la fel și astea simpatice nu vor să cedeze locul surplusului despre care discutăm, ca să stăpânească ele într-un spațiu, ce, din păcate sau din fericire, nu se extinde. Și dacă tot nu te-am lămurit, te las cu această întrebare - poate unicul lucru care îți va rămâne din textul de mai sus. Bucuroasă să te văd pe aici.

Nicolae, cu sau fără umor, mai probez și eu... și dacă mă arăt, nu e pentru a demonstra moda în haine cârpite sau veșminte strâmte noi, ci pentru a... Tu știi mai bine cum e. Îți mulțumesc pentru \"stea\", dar mai de preț este atenția ta, cu mult!

Nicolae,