365

Primărița nu avea fular roșu covorul cu marginile verzi trântit pe scările proaspăt văruite se aranjau conform celor spuse succesele cu nume de Gheorghe Cojocaru, Ion Ciobanu, Mihai Cucu ș.a.m.d. Primărița se sprijinea în microfon bătea pe punctele vulnerabile din cuvântare părintele abia aștepta să îndemne crucile sub formă de oameni, veniți la Sfânta Biserică, Dumnezeu vede tot – nu-l supărați! Primărița le-a promis crucilor vopsea albastră pădurii pădurar drumurilor prundiș în schimbul aplauzelor copiii au înfrunzit copăceii cu hainele lor căutau cu privirile bomboane pe masa primăriei vinul îmbujora obrajii celor de pe scări eram și eu aveam două foi în mână fâlfâiau ca aripile unui porumbel ținut prea strâns mamele și-au scos organizat băsmăluțele au șters lacrimile semănate de pasărea cuvintelor Primărița mi-a dat flori în celofan roz am eliberat hârtia mai moartă am coborât scările mi-am făcut loc între crucile mele erau calde miroseau a viță de vie și sarmale Moș Efim arunca miez de nuci în copaci râdeau copiii „DJ”-ul a pus o tropoțică crucile au format un parc de distracții eu îmi căutam aripile părintele barba primărița microfonul moș Efim pe primăriță... Voiam să vină soba de acasă să mă ducă la răscruce ca în povestea ceea și să aleagă stânga sau dreapta Cimitirul satului meu are 365 de ani