Fără mijloc

În noaptea ce s-a dus încăperea a venit la mine cubic plic fără timbru pe valurile amintirilor concrescute cu subconștientul mă clătinam între patru pereți împodobiți ca într-o casă mare căutam un indiciu o amprentă haine purtate de copii defilau cu scopul de a mă întoarce numai așa îmi puteam da seama de nenăscuți de tine file rupte cu versurile mele urcau haotic pui de vrabie cu gurile căscate țipau de foame de noi nici o literă nu mă lăsa să te strig erai acolo îmi admirai temerea compătimind-o gata să tragi o linie pe mijloc să spui dar buzunarele descusute au pierdut ultima bucățică de cretă albă te-am lăsat să marchezi cu mine mijlocul acelui ceva în care șarpele și mărul sunt una