Poezie
Auzi-i!
(din volumul „EvAdam”)
1 min lectură·
Mediu
Iluzia cu gesturi calculate mă cheamă după colț în întuneric
mi-arată doar formule eronate, își bate joc de ochiul meu coleric...
Mânca-o-ar lupii!
Mă îndrept spre casă cu un buchet de frezii nevăzute
și iarăși: „De la cine-s?”
Oare-ți pasă a ce miroase-n casa noastră? Uite!
Mâncarea de la șapte e pe masă!
Revin la cartea de pe noptieră – același text dar altfel se citește:
„Un mort, o preoteasă austeră și-un avion cu straniu iz de pește…”
(probabil autorul des… sughiță)
Copila vrea să-i aranjez păpușa, i-o descâlcesc, șuviță cu șuviță –
o rog să-nchidă bine astăzi ușa ca să dormim în plină siguranță!
(De-o vreme noaptea fix la ora două o arătare zgâlțâie de clanță
se conturează când e lună nouă… Ceva ar vrea să spună însă știe
că n-o-nțelege nime-n casa asta!)
Tu vezi ce scriu și crezi că e prostie iar eu mă tem că-i pe aici năpasta…
Mânca-o-ar lupii!
Beau un pic de-agheasmă rugându-mă să fie doar iluzii
mă-mbată a buchetului mireasmă
În pieptul meu doi iepuri plâng…
Auzi-i!
014918
0
Asadar în piept plâng doi iepurași, sau iepuri?
Vei avea dreptate, poate...
Fiindcă leagănul nostru balansează de la extremitate la alta.
Iar noi, de cele mai multe ori nu obținem ceea ce dorim.
pentru că... marea ne desparte Marea se numește - Prut!