Poezie
Tu-muuult
1 min lectură·
Mediu
Tu-
ristul dealurilor mele cu lilieci în mărăcini,
găsește-o râpă să te spele de oboseala altor mâini...
Tu-
torul drumurilor mele cu-n semafor defect rămas,
marchează-n față verzi inele să mă cuprindă în impas...
Tu-
lpina înfloririi mele iernatice fără miros,
adaugă vreo trei proptele și întrupează-mă pe os...
Tu-
peul gesturilor mele împiedicate și nătângi,
calmează flacăra din piele când alunițele mi-atingi...
Tu-
moarea gândurilor mele cu metastaze în progres,
înnoadă-le pe rând de stele să ai un cer al tău ales...
Tu-
multul micșorimii mele cu aer de apocalips,
trăiește-mă în paralele, meridian ascuns în ghips...
eu-
foria umbrei tale din talpă joacă pe ascuns
zidindu-și pietrele fatale în crăpături de nepătruns...
Tu-
eu.
034273
0
Singurul lucru ce ti-l sugerez sa il schimbi, daca vrei, e versul in care apare expresia \"metastaze în progres\".....din cate stiu eu, metastaza e ultima faza a unei boli. Ei de aceea nu mai poate progresa, sau poate? In orice caz metastaza nu poate evolua, progresa in spatiul nostru tridimensional(spațiul uman, poate in cel metafizic).......eu, unul sunt foarte multumit de ceea ce ai scris, si sper sa nu crezi ca te critic, departe de mine geana gandului!