Dimineața însorită de vară
Zâmbetul cald de soare
Siesta după-amiezei trecute de cinci
Amurgul solitar printre foi
..și noaptea ce desparte timpu-ntre noi.
voi aștepta...
Imaginează-ți o bulină de zâmbet
Ce ne scaldă-n culoare
Parcurge de-a rândul, fără ticuri verbale,
Preludiul gândurilor matinale.
Puține-i sunt gândurile și nu-i e permis
Mai sus de azur să urce în
Imaginează-ți o bulină de zâmbet
Ce ne scaldă-n culoare
Parcurge de-a rândul, fără ticuri verbale,
Preludiul gândurilor matinale.
Puține-i sunt gândurile și nu-i e permis
Mai sus de azur să urce în
E noaptea dinaintea acelei dimineți
Îmi întorc privirea
Și trăiesc cu dispreț.
Văd răsăritul
Și nu clipesc mereu...
Vânat sunt de fantasme
Și încercat cu greu.
Trăiesc doar cu senzații
Chiar
Întreabă-mă de păsări călătoare...
Întreabă-mă de zilele cu soare.
Întreabă-mă de pomi, de frunze, de șiraguri de migdale.
Întreabă-mă de serile petrecute afară...
Întreabă-mă...de Primăvară.
Din pat priveam prin geam o frunză, ce stingheră se mișca în direcția vântului. Mă uitam fix la ea și toate gândurile mi se comprimau la simplitatea acestei frunze. Nu atât forma cât paleta cromatică
Când doi ochi prin ceața serii te privesc,
În aer plutește un sentiment de siguranță
Să ști că-n suflet ai să găsești,
În fiecare zi un zâmbet de speranță.
Nu voi mai citi în zodii
Nu voi căuta iubirea
Printre acatiste vechi de-o seamă
Am să las, să curgă nemurirea.
Nici cu gândul nu voi sparge
Bariere de neant
Voi citi în ochi iubirea
Mă voi
Strada...iluzie (a)bătută de roțile mașinilor, scânteiază în lumina palidului Soare de martie, înainte de echinocțiu. Acoperită cu un strat, mai gros, de noroi...se mai ivesc anumite frânturi din
În zi de toamnă m-am născut
Într-un spital numit maternitate
Și nu știu cum de am facut
Să dau la facultate.
Pe străzi cojite de bitum
Agale calc acuma
Și nu știu cum să vă mai spun
Că-n
Pentru amintiri ce au trecut
Să ciocnim câte un Vermut
Să ne amintim cu drag
Toate clipele trăite
Ce ne-au fost aduse în dar.
Hărăzite sau furate
Asta, oare cine poate?
Din Predeal până-n
Între două mâini există și o zi de azi
Există spațiu, există timp…
Există ceruri și un singur anotimp.
Între două mâini ești tu, sunt eu
Îmbrățișați vom fi mereu
Posterității, să înțeleagă,
Aș putea fi o floare născută din roua dimineții,
Aș putea fi un nor născut din clipa eternității,
Aș putea fi o pasăre ce zboară spre un albastru infinit,
A cărui zbor e frânt de imaginea
3 gânduri și un semn de întrebare:
Streșina casei tremură, tot....plouă,
Cerul se arată negru, de mult....plouă,
Idei agățate, în tăcere...plouă,
De-abia pot să dorm, închid ochii...plouă.
În căutarea ființei tale,
Clipele se sparg de țărmurile distanțelor finite.
Un colț de lumină mă atrage magnetic...
Cu viteza dorințelor....spre tine...ființă infinită.
Look into your friends eyes
And tell him again
There\'s no shadow around
Nor darkness to feel
His life isn\'t over
His life just begun.
A world full of love
Is waiting for him
To know that
O îndrăzneală...a buzelor clipind de emoție
De-o emoție împinsă la extrem de juvenilă
Cărată pe banchiza gândurilor ce în zare plutește
De gânduri, vise și de multe abstracții
Iarna de va plânge vântul
Și Soarele cu dinți nu va ieși
Vei ști că mă gândesc la tine
Vei ști mereu, te voi iubi.
Ezit mereu, dar fac o încercare
La tine ca să mă gândesc
Voi face și tac ca
PROLOG
Ești libertatea de a alege
Ești alegerea de a gândi
Ești gândirea libertății mele
Ale mele gânduri tu să fi.
Ești sentimentul de-ncercare
Ești încercarea de a vedea
Ești puterea
UM