Poezie
Nonsens
1 min lectură·
Mediu
Cheia spre cuvânt a ruginit
șobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea
Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când turnam în vase ceara –
răsăritul are un apus
toamna își urmează calmă vara
Coșul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace îngâmfat de-alaltăieri
urmărind privirile profane
Unde este cheia? – îl întreb –
el se-nfoaie, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă
Ca de fulger vine un răspuns:
caut-o pe unde crezi că nu e...
Aoleu! ce tare m-a împuns
sensul a surâs bătut în cuie
006
0