Flux

Un text cu un parfum vechi, melodios, cu o bună stăpânire a prozodiei clasice. Sensibilitate, armonie și idei poetice profunde. Chiar dacă mai sunt și sintagme prea uzitate, ele se încadrează bine în atmosfera textului și nu le observi decât atunci când le privești prea distanțat de mesaj. Dar am încercat să fiu aproape. Frumos!

Ai fost pe cât se poate de aproape. Mulțumesc.

Radmila, apreciez efortul tău de a rima, am fost și eu cândva prinsă în acest lanț al sonorităților, eram sclava polifoniei în detrimentul ideii. Acum cred că poezia cu formă fixă e self-inflicted pain și că am câștigat mult rupând lanțul. Din acest text al tău mi-au plăcut câteva versuri și am să le citez aici: \"te văd roșind pe-un decolteu sintetic\", \"acum cât carnea de pe mine/ e chiar nisipul mării din Egipt\", \"coral în măduvă înfipt\"

Luminița, apreciez și eu sfatul tău. Efortul despre care zici o fi venind el din \"sclavie\", dar mi-am propus să merg până la \"un fel de capăt\", pentru ca atunci când voi schimba forma pe idee, dacă aceasta din urmă se consideră lipsă, să nu mai duc dorul sonorităților.

Poemul abunda prin imagini plastice aducatoare de ideii poetice!
Mi-au placut mult versurile:
\"gustând refluxul spumelor saline
iar tu coral în măduvă înfipt\"
si
\"mă ia acum cât carnea de pe mine
e umedă și bună de lipit\".

Se ascunde oare aici o dorinta de evadare, undeva intr-un spatiu dual
poate de neatins?

cu stima

Ioan