Poezie în caz de război
Lasă-te jos La pământ Nu ești de prisos, Ești chiar mai mult: Îngrășământ! Urcă-te sus, La cer, Nu ești în plus Ești juvaier Distrus! Rămâi pe loc - Aceiași soartă. Toate în bloc
NPNicolae PopaAdăpatul
Vin bolile, vin să se adape cu viul din noi. Vin și vin care cu botul alb, care cu botul portocaliu, care cu botul verde. Se apleacă și beau aproape pe săturate iar la plecare au boturile
NPNicolae PopaDoina nechematului
Niciodată nu fu deal, Fu mereu doar idial, Măi, dorule măi! Da în vârful dealului – Măi, măi, măi doruleț, măi! Păi, da-n vârful dealului, E fruntea idealului, Aoleu, și-auleu! Măi! Și
NPNicolae PopaMâinile mele
Pe pieptul meu se odihnesc mâinile mele. Pe pieptul meu palmele mele s-au culcat cu fața în jos ca niște urechi și ascultă, ascultă, ascultă și chiar aud cum dedesupt buf! buf! buf! face
NPNicolae PopaPovestea unei capre bătrâne
Era odată o capră care avea trei ieduțe.Eduzza cea mare a fost tăiată și pusă la congelat până de Paști, eduța cea mijlocie a fost tăiată și mâncată pe loc iar mezina a fost lăsată să dea din
NPNicolae PopaPovestea unui țap bătrân
era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare a fost tăiat de Crăciun și mâncat până a doua zi de Crăciun. iedul cel mijlociu a fost tăiat a treia zi de Crăciun fiind mîncat oscior cu
NPNicolae PopaFată dragă
Aseară, stând noi la o frumușică de băuturică la barul din pământul de sub Uniunea Scriitorilor din Moldova cu un prieten trecut hăt de 50 de ani unde-mi zice: „Da știi cum m-am însurat eu
NPNicolae PopaDrum drept
Nu te lega de mine, străinule! Mergi tot înainte. cine se leagă de mine îmi devine prieten! drumul tău e drumul cel drept. drumul tău duce în neagră străinătate unde nici chiar vița-de-vie nu
NPNicolae PopaCineva
Cineva își face plinul cu golul din jurul tău. cineva se apleacă să te sărute. cineva uită că te-a sărutat. cineva vine să-ți spună că ai ochi frumoși chiar dacă ochii tăi sunt închiși de-o
NPNicolae PopaCoșmarul
Aveam și eu ceva de zis cam pe la primul cântat al cocoșilor, când încă eram cu toții cu noaptea-n cap și cu luceafărul de dimineață postat în colțul de jos al ferestrei, aproape stins,
NPNicolae PopaFrunzuliță cu frunzuliță
Rupe vânrul salcia frunzuliță cu frunzuliță, crenguță cu crenguță și se luminează pe mal de râu. Se luminează bulboana peste care s-a tot aplecat salcia gustând din trecerea apei. deodată însă
NPNicolae PopaPoezie
Nu te lega de mine, străinule! Mergi tot înainte. cine se leagă de mine îmi devine prieten! Drumul tău e drumul cel drept. Drumul tău duce în neagră străinătate. Acolo nici chiar vița de vie nu
NPNicolae PopaBăutorii luminii
Băutorii luminii își fac drum prin zăpadă. Încet-încet frigul îți găsește iar spatele. E dimineață și luciul lamei dispare în spuma de pe obraz și-i simți tăișul orbecăind prin clăbuci, îl simți
NPNicolae PopaSă ne simtă
În amintirea zăpezii strânse între palme pe când eram mici și îmbujorați, cu fularul mereu ghimpos tras pe gură, gata să ne batem pe viață și pe moarte cu bulgări de zăpadă cu cei dragi, ei
NPNicolae PopaO plantă plivită mărunt
Și apare la capătul zidului, la capătul trotuarului o doamnă cu pălărie galbenă și fular alb - o doamnă din cele care se văd de departe. Înțeleg, ne vom întâlni undeva la mijlocul
NPNicolae PopaÎntr-adevăr
Într-o bună zi va veni și dimineața, deși s-ar putea să nu fie chiar dimineața pe care-o aștepți (dimineața aceea aproape acvatică în care să ieși afară cu ștergarul pe umăr și luând-o spre
NPNicolae PopaDensitate de urlet
De la o vreme apleci peste ape tufe țepoase de măceș înflorit în speranța salvării cuiva de la înec. Vociferezi printre spini, încerci să alungi amețeala cărnii pe osul pupat de văzduh - fără nici
NPNicolae PopaO, blad flumos!
Nu mai e nimic de făcut, el s-a născut, plânge, țipă, râde, crește mare și grăsuț, merge la grădiniță, iar într-o bună zi vede venindu-i direct în năsuc pumnișorul mirosind încă a lapte al
NPNicolae Popași stropii se culcă pe spate
plouă și stropii se culcă pe spate. Mâța vecinului îngenunchează în fața propriilor gheare. nimeni nu mai face nici un pas înapoi când nu se mai vede nimic înainte. Moartea se bălăcește în noi,
NPNicolae PopaDegeaba scrii versuri
vom vedea cu ochii noștri dealurile cum urcă și urcă la cer. Vom contribui la urcarea lor cu ce putem, cu ce aveam - cu cenușa, cu oasele, cu rămășițele noastre. Mai ales rămășițele noastre
NPNicolae PopaCuțitul înainta
cuțitul înainta, înainta... O voce cotcodăcea toasturi pe întinsul feței de masă pătate de ruj. Cimentul rece și ud era traversat de palme de bebeluș pornit pentru prima dată la o
NPNicolae Popapoetul a ridicat un morcov
ea a lunecat lin din așternut, lin, cum se și cuvine să lunece o amantă de poet. și-a tras cizmele roșii până peste genunchi, și-a îmbrăcat blana direct peste ce nu mai avea pe ea zicând că
NPNicolae PopaTrilul de la amiază
și deodată vezi o fereastră târâtă de-un cal peste ruinele conacului, o fereastră ce nu se sparge și se uită cineva din fereastra aceea la tine. și deodată vezi cum urcă o râpă dealul și îl
NPNicolae Popavom cunoaște tandrețea
într-o zi vom cădea dezgropați înapoi pe pământ. veșmintele noastre putrede își vor recăpăta culorile sărbătorești. În buzunarul hainei, la piept, va reînvia batista - albă ca floarea bumbacului
NPNicolae Popa